Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju
Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină.
Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri.
Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.
Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă.
Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului. Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie.
Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite.
Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă. Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate. Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.
Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate. Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.
Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite.
Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.
Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri.
Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 - 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă.
O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate.
Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.
miercuri, 17 octombrie 2007
STAREA DE SĂNĂTATE
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea.
Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii.
Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:
- alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;
- excesul de medicamente;
- undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
- poluarea atmosferică;
- fumatul;
- acoolul;
- poluarea apei;
- programul de muncă şi odihnă dezordonat;
- stress-ul;
- lipsa de activitate fizică.
Se cunoaşte faptul că din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia că un om în vârtă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.
Astfel apar:
- îmbătrânirea înainte de vreme;
- rigiditatea articulaţiilor;
- ochi obosiţi cu privire tulbure;
- piele palidă.
Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectată de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarcă următoarele:
- Abuzul de alimente de origine animală.
Alimentaţia predominant carnivoră, determină apariţia de litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroză etc. În plus alimentele de origine animală care îşi modifică compoziţia chimică după prăjirea lor la temperaturi înalte şi grăsimile adeseori refolosite, influenţează negativ organismul. Alimentele de origine animală pregătite la grătarul cu cărbuni, devin cancerigene atunci când sunt prea arse.
- Abuzul de făină şi zahăr - prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată.
Excesul de dulciuri rafinate crează multe neregului în organism, influenţând printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducând la obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.
- Abuzul de lipide – grăsimi.
Utilizarea zilnică a uleiurilor rafinate şi ultrarafinate, determină apariţia a numeroase afecţiuni digestive, circulatorii sau dermatologice. Este mult mai bine să fie folosite uleiurile grase nepurificate chimic.
- Abuzul de sare.
Doza zilnică este de 5 grame şi depăşirea ei poate produce afecţiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene, osteoporoză, hipertensiune, creind în acelaşi timp un teren favorabil pentru tuberculoză sau cancer. Se recomandă în alimentaţie sarea grunjoasă (sarea brută de mină), care este bogată în mineralele necesare organismului şi nu sarea extrafină, căci cu cât sarea este mai prelucrată, cu atât este mai dăunătoare organismului.
- Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate, abuzul de parizer sau de crenvuşti. De fapt, aditivii alimentari au luat o amploare deosebită neţinându-se cont de pericolul folosiri lor. Trebuiesc evitate pe cât posibil conservele şi băuturile răcoritoare, urmând o alimentaţie cât mai echilibrată şi naturală bazată pe multe fructe şi legume proaspete. Răcoritoarele cu aditivi alimentari pot fi înlocuite cu sucuri de legume şi fructe, sucuri benefice pentru întărirea sănătăţii.
O alimentaţie corectă presupune nu numai alegerea corespunzătoare a alimentelor ci şi o preparare corectă a lor urmărindu-se păstrarea a cât mai multe componente nutritive. Trebuie evitată prepararea alimentelor timp îndelungat căci astfel se distrug o bună parte din vitamine (de exemplu, prin fierberea îndelungată a legumelor se distruge 60% din vitamina C).
Prelucrarea culinară trebuie să fie minimă, simplă şi rapidă.
În alegerea alimentelor pentru hrana zilnică, trebuie ţinut cont de reacţia organismului şi de starea de sănătate. Este bine ca ea să fie schimbată în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Este cunoscut faptul că anumite persoane au predispoziţii ereditare de a contacta anumite boli. Afecţiuni ca tuberculoza, diabetul, tulburările circulatorii sau respiratorii, se regăsesc frecvent la copii, ca factor ereditar din partea mamei sau al tatălui. Aceste predispoziţii se vor transforma în boli atunci când părinţii transmit copiilor obiceiurile de viaţă (în special cele alimentare), propice declanşării lor. În marea majoritate a cazurilor apariţia bolii la copii poate fi prevenită prin schimbarea obiceiurilor alimentare şi a altor condiţii de viaţă.
Evitând pericolele puse în evidenţă şi acordând o mai mare atenţie alimentaţiei zilnice, sănătatea poate fi întreţinută şi întărită mult mai uşor. Referitor la problema medicamentelor ele pot fi uneori prieteni, alteori inamici ai omului, după felul cum sunt folosite. Îngrijirea stării de sănătate nu implică un consum abuziv de medicamente şi în general, medicamentele trebuie să corespundă bolii, iar doza prescrisă de medic trebuie să fie respectată cu stricteţe. Să nu uităm că majoritatea medicamentelor se filtrează prin ficat şi că eliminarea lor din corp se face prin rinichi, aceste organe putând fi afectate foarte uşor. Excesul de medicamente poate provoca dezechilibre foarte greu sau uneori imposibil de restabilt. Astfel, anticoncepţionalele orale distrug vitaminele B6, B12, C şi aciful folic, ceea ce determină stări de deprimare, tulburări emoţionale şi multe alte dezechilibre. La fel penicilina, tetraciclina, prednisonul, fenilbutazona şi diureticele, secătuiesc organismul de nutrienţi importanţi având acţiune asupra stării de spirit.
Laxativele afectează metabolismul calciului şi fosforului, iar orice laxativ administrat în exces distruge mari cantităţi de potasiu şi vitaminele A şi E, atât de necesare sănătăţii. Chiar şi miraculoasa aspirină, atât de des utilizată, triplează viteza de eliminare a vitaminei C, antioxidant deosebit de util sănătăţii. De asemeni, administrarea zilnică a unor medicamente pe perioade mari de timp, nu este indicată, pentru că poate să creeze obişnuinţă. Fiecare organism are o reactivitate proprie faţă de un medicament, iar reacţiile adverse diferă de la o persoană la alta şi de la o doză la alta. Am pus în evidenţă doar câteva exemple care atrag atenţia asupra consumului excesiv de medicamente de sinteză, ele trebuind consumate sub strictă supraveghere medicală. Trebuie remarcat faptul că substanţele de sinteză se comportă ca un corp străin introdus în organism, în timp ce plantele medicinale şi substanţele de biosinteză sunt inofensive.
Studiile au demonstrat că orice medicament de sinteză sau cu structură chimică necunoscută pentru organism, poate declanşa reacţii de hipersensibilitate şi deci de respingere. Uneori se crează reactii alergice sub forme severe ce pot pune în pericol viaţa. Statisticile demonstrează că în acest sens antibioticile şi antiinflamatoarele folosite fără indicaţiile de specialitate, se situează pe primul loc în privinţa reacţiilor alergice medicamentoase. Produsele naturale din plante, legume sau fructe, sunt acceptate cu mult mai mare uşurinţă de către organismul uman, ele grăbind vindecarea şi întărind sănătatea. Produsele naturale şi cele de sinteză nu se exclud ci se completează. Utilizarea plantelor în folosul sănătăţii constitue un mijloc eficient de vindecare, folosit din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Utilizarea plantelor ne scuteşte de multe suferinţe, de pierdere de timp şi bani.
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea.
Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii.
Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:
- alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;
- excesul de medicamente;
- undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
- poluarea atmosferică;
- fumatul;
- acoolul;
- poluarea apei;
- programul de muncă şi odihnă dezordonat;
- stress-ul;
- lipsa de activitate fizică.
Se cunoaşte faptul că din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia că un om în vârtă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.
Astfel apar:
- îmbătrânirea înainte de vreme;
- rigiditatea articulaţiilor;
- ochi obosiţi cu privire tulbure;
- piele palidă.
Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectată de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarcă următoarele:
- Abuzul de alimente de origine animală.
Alimentaţia predominant carnivoră, determină apariţia de litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroză etc. În plus alimentele de origine animală care îşi modifică compoziţia chimică după prăjirea lor la temperaturi înalte şi grăsimile adeseori refolosite, influenţează negativ organismul. Alimentele de origine animală pregătite la grătarul cu cărbuni, devin cancerigene atunci când sunt prea arse.
- Abuzul de făină şi zahăr - prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată.
Excesul de dulciuri rafinate crează multe neregului în organism, influenţând printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducând la obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.
- Abuzul de lipide – grăsimi.
Utilizarea zilnică a uleiurilor rafinate şi ultrarafinate, determină apariţia a numeroase afecţiuni digestive, circulatorii sau dermatologice. Este mult mai bine să fie folosite uleiurile grase nepurificate chimic.
- Abuzul de sare.
Doza zilnică este de 5 grame şi depăşirea ei poate produce afecţiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene, osteoporoză, hipertensiune, creind în acelaşi timp un teren favorabil pentru tuberculoză sau cancer. Se recomandă în alimentaţie sarea grunjoasă (sarea brută de mină), care este bogată în mineralele necesare organismului şi nu sarea extrafină, căci cu cât sarea este mai prelucrată, cu atât este mai dăunătoare organismului.
- Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate, abuzul de parizer sau de crenvuşti. De fapt, aditivii alimentari au luat o amploare deosebită neţinându-se cont de pericolul folosiri lor. Trebuiesc evitate pe cât posibil conservele şi băuturile răcoritoare, urmând o alimentaţie cât mai echilibrată şi naturală bazată pe multe fructe şi legume proaspete. Răcoritoarele cu aditivi alimentari pot fi înlocuite cu sucuri de legume şi fructe, sucuri benefice pentru întărirea sănătăţii.
O alimentaţie corectă presupune nu numai alegerea corespunzătoare a alimentelor ci şi o preparare corectă a lor urmărindu-se păstrarea a cât mai multe componente nutritive. Trebuie evitată prepararea alimentelor timp îndelungat căci astfel se distrug o bună parte din vitamine (de exemplu, prin fierberea îndelungată a legumelor se distruge 60% din vitamina C).
Prelucrarea culinară trebuie să fie minimă, simplă şi rapidă.
În alegerea alimentelor pentru hrana zilnică, trebuie ţinut cont de reacţia organismului şi de starea de sănătate. Este bine ca ea să fie schimbată în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Este cunoscut faptul că anumite persoane au predispoziţii ereditare de a contacta anumite boli. Afecţiuni ca tuberculoza, diabetul, tulburările circulatorii sau respiratorii, se regăsesc frecvent la copii, ca factor ereditar din partea mamei sau al tatălui. Aceste predispoziţii se vor transforma în boli atunci când părinţii transmit copiilor obiceiurile de viaţă (în special cele alimentare), propice declanşării lor. În marea majoritate a cazurilor apariţia bolii la copii poate fi prevenită prin schimbarea obiceiurilor alimentare şi a altor condiţii de viaţă.
Evitând pericolele puse în evidenţă şi acordând o mai mare atenţie alimentaţiei zilnice, sănătatea poate fi întreţinută şi întărită mult mai uşor. Referitor la problema medicamentelor ele pot fi uneori prieteni, alteori inamici ai omului, după felul cum sunt folosite. Îngrijirea stării de sănătate nu implică un consum abuziv de medicamente şi în general, medicamentele trebuie să corespundă bolii, iar doza prescrisă de medic trebuie să fie respectată cu stricteţe. Să nu uităm că majoritatea medicamentelor se filtrează prin ficat şi că eliminarea lor din corp se face prin rinichi, aceste organe putând fi afectate foarte uşor. Excesul de medicamente poate provoca dezechilibre foarte greu sau uneori imposibil de restabilt. Astfel, anticoncepţionalele orale distrug vitaminele B6, B12, C şi aciful folic, ceea ce determină stări de deprimare, tulburări emoţionale şi multe alte dezechilibre. La fel penicilina, tetraciclina, prednisonul, fenilbutazona şi diureticele, secătuiesc organismul de nutrienţi importanţi având acţiune asupra stării de spirit.
Laxativele afectează metabolismul calciului şi fosforului, iar orice laxativ administrat în exces distruge mari cantităţi de potasiu şi vitaminele A şi E, atât de necesare sănătăţii. Chiar şi miraculoasa aspirină, atât de des utilizată, triplează viteza de eliminare a vitaminei C, antioxidant deosebit de util sănătăţii. De asemeni, administrarea zilnică a unor medicamente pe perioade mari de timp, nu este indicată, pentru că poate să creeze obişnuinţă. Fiecare organism are o reactivitate proprie faţă de un medicament, iar reacţiile adverse diferă de la o persoană la alta şi de la o doză la alta. Am pus în evidenţă doar câteva exemple care atrag atenţia asupra consumului excesiv de medicamente de sinteză, ele trebuind consumate sub strictă supraveghere medicală. Trebuie remarcat faptul că substanţele de sinteză se comportă ca un corp străin introdus în organism, în timp ce plantele medicinale şi substanţele de biosinteză sunt inofensive.
Studiile au demonstrat că orice medicament de sinteză sau cu structură chimică necunoscută pentru organism, poate declanşa reacţii de hipersensibilitate şi deci de respingere. Uneori se crează reactii alergice sub forme severe ce pot pune în pericol viaţa. Statisticile demonstrează că în acest sens antibioticile şi antiinflamatoarele folosite fără indicaţiile de specialitate, se situează pe primul loc în privinţa reacţiilor alergice medicamentoase. Produsele naturale din plante, legume sau fructe, sunt acceptate cu mult mai mare uşurinţă de către organismul uman, ele grăbind vindecarea şi întărind sănătatea. Produsele naturale şi cele de sinteză nu se exclud ci se completează. Utilizarea plantelor în folosul sănătăţii constitue un mijloc eficient de vindecare, folosit din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Utilizarea plantelor ne scuteşte de multe suferinţe, de pierdere de timp şi bani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)