Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Cartoful este bogat in amidon, glucoza, vitaminele B 1, B 6, acid pantoteic, acid folic, vitaminele C si K in cantitati reduse, minerale: calciu, magneziu, fosfor, mangan, mai contine Cu si in plus o oxidaza cu actiune favorabila asupra mucoasei gastrice.
Cartofii de culoare verde trebuiesc evitati pentru ca ei contin o substanta daunatoare numita solanina care provoaca grave tulburari in organism. Aceasta leguma foarte apreciata din punct de vedere culinar, este un aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor aparatului digestiv, antispasmodic si antiulceros.
Indicatii:
Este indicat în artritism, obezitate, diabet, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, diabet, scorbut. Pentru gastrită hiperacidă, ulcer gastroduodenal, litiază biliară se beau 2-3 păharele, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de suc proaspăt de tuberculi, timp de o lună. Pentru ulcer gastroduodenal, diabet, cancer gastric se recomandă o jumătate de pahar de suc proaspăt, luat de patru ori pe zi timp de o lună.
Pentru hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, glicozurie, scorbut, se recomandă o jumătate de pahar de suc de cartofi amestecat cu suc de morcov sau de lămâie, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pentru insomnii, dureri de cap cronice, se recomandă o jumătate de pahar suc proaspăt, luat cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi înaintea prânzului, timp de 2-3 săptămâni.
În cosmetică amidonul din cartofi se utilizează în cazul tenurilor cu pori dilataţi şi riduri. În acest sens se aplică pe faţă o mască din suc de cartofi cruzi, argilă verde şi miere de albine. O altă mască simplă: se pun pe faţă felii de cartofi sau pastă rasă de cartofi, se lasă 5 - 10 minute şi apoi se spală faţa cu o infuzie de plante - eventual muşeţel.
Este eficientă şi pentru coşuri. În cazul în care ochii sunt umflaţi şi cu cearcăne, se rade cartoful crud pe o răzătoare fină şi se aplică pe pleoape în două comprese de tifon steril, timp de 30 minute. Se spală apoi ochii cu infuzie de albăstrele sau cu infuzie de trandafir.Se repetă această operaţiune la două - trei zile, rezultatele fiind spectaculoase.
Mâinile aspre pot beneficia de o mască de cartofi: pireul cald dintr-un cartof se amestecă cu o lingură de glicerină şi o linguriţă miere de albine. Se aplică pe mâini timp de 20 minute, după care se spală mâinile cu o infuzie de nalbă.
vineri, 19 octombrie 2007
Tincturi
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.
Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.
Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.
Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.
O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.
Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi.
Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 - 15 picături înainte de mese.
Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii.
În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.
Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită.
O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.
Se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.
Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.
Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.
Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.
O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.
Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi.
Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 - 15 picături înainte de mese.
Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii.
În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.
Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită.
O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)