Articol de Dna Prof. Univ Angela Elena Beju
Mărul este bogat în potasiu, mineral esenţial pentru funcţionarea normală a organismului, pentru menţinerea echilibrului osmotic acido-bazic. Întrucât oţetul de mere reţine din măr toate mineralele (fosfor, magneziu, sodiu, calciu, sulf, fier, siliciu etc), el reţine şi potasiu. Cura cu oţet de mere este recomandată în special celor care au lipsă de potasiu în organism.
Iată semnele importante care ne fac să ne gândim la o eventuală lipsă de potasiu:
- Scăderea memoriei, suntem indecişi, hotărârile se iau cu greu.
- Pierderea vioiciunii minţii.
- Oboseala fizică se instalează mai des şi mai uşor.
- Rezistenţa musculară scade şi obosim repede.
- Creşte sensibilitatea la răceală.
- Deseori mâinile şi picioarele sunt reci.
- Este preferată hrana caldă în locul celei reci
- Apar foarte des colozităţi pe tălpile picioarelor şi se formează bătături.
- Predispoziţie la constipaţie.
- Uneori apare lipsa poftei de mâncare iar alteori apare greaţa (sau vărsături).
- Tăieturile şi zgârieturile se vindecă greu.
- Apar deseori mâncărimi ale pielii sau pe piele pot aparea coşuri.
- Dinţii se strică mai uşor decât ar trebui.
- Pot aparea contracţii tetanice ale pleoapei sau ale colţului gurii.
- Pot aparea cârcei mai des la muşchii corpului şi în special noaptea.
- Adormim greu şi ne sculăm obosiţi.
- Noaptea nu avem un somn bun.
- Apar dureri la articulaţii.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă raţia de potasiu trebuie să sporească. Potasiul este important căci el normalizează activitatea celulelor sistemului nervos. În organism trebuie menţinut un echilibru între sodiu şi potasiu.
Sporirea cantităţii de sodiu prin ingerarea lui sub formă de sare de bucătărie, determină scăderea cantităţii de potasiu din interiorul celulelor corpului având ca urmare o pierdere de potasiu din organism. Iată deci că acest echilibru, sodiu-potasiu, se poate uşor deranja şi ne poate influenţa starea de sănătate.
Pentru cura cu oţet de mere se procedează astfel. Dimineaţa, la trezire se iau două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă sau cu ceai de plante. Lichidul se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, în timp ce ne îmbrăcăm.
Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de o lună. Oţetul de mere are efect antisclerotic, antitoxic, antireumatic, diuretic, antiseptic intestinal şi renal, calmant, echilibrant al raportului osmotic între baze şi acizi, hipocolesteroleminant.
Cura cu oţet de mere se recomandă nu numai pentru întărirea organismului ci şi în cazul mai multor afecţiuni: sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, degenerescenţă, ateroscleroză, artrite ale articulaţiilor mici de la mâini şi de la picioare, nevralgie facială, cistite, pielite, scleroze ale ţesuturilor şi vaselor de sânge, nevroze, insomnie, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vărstă, zona zoster, varice, dureri musculare si articulare.
Cura este benefică şi în caz de epidemii.
Alte utilizări ale oţetului de mere.
Pentru dureri în gât se foloseşte gargara cu o soluţie de oţet de mere, o linguriţă la un pahar cu apă. Din această soluţie se ia din oră în oră câte o gură, cu care se face gargară şi apoi se înghite.
Pe măsură ce jena din gât cedează, gargarele pot fi făcute la intervale mai mari.
În cazul ameţelilor cura cu oţet de mere se face de două ori pe zi şi durează minimum o lună de zile (în cazul în care stomacul permite).
Pentru tratamentul migrenelor se face o inhalaţie cu vapori ce conţin oţet de mere. Într-un vas se pune apă şi oţet în părţi egale. Vasul se pune pe foc şi lichidul este lăsat să fiarbă încet. Când încep să iasă vapori se ţine capul deasupra vasului şi se inhalează vaporii în aproximativ 75 de respiraţii.
În general, durerea dispare şi chiar dacă mai reapare, este mult redusă. În cazul unei intoxicaţii alimentare sau după ce a fost mâncată o mâncare veche şi apare greaţa sau starea de vomă, se pune o linguriţă cu oţet de mere într-un pahar cu apă şi se iau cantităţi mici din cinci în cinci minute.
La al doilea pahar cu apă se pun două linguriţe cu oţet de mere şi se iau cantităţi mici tot din cinci în cinci minute. La al treilea pahar se ia câte o înghiţitură din 15 în 15 minute. În acest fel se înlătură efectele alimentelor toxice.
Oţetul de mere este contraindicat în: ulcer gastro-duodenal, gastrită hiperacidă insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, litiază renală urică, gută, febră musculară, hipotensiune arterială, obezitate.
Extern oţetul de mere poate fi adăugat în baia din cadă, având efect de înprospătare iar folosit în apa de clătit părul, combate mătreaţa şi face părul mai elastic şi mai strălucitor.
În caz de măncărimi ale pielii datorate bătrâneţii se fac tamponări cu un tifon înbibat cu oţet de mere simplu sau diluat.
Modul de preparare al oţetuluide mere cu miere. (După Elena Niţă Ibrian). Se spală merele, se dau prin răzătoarea de inox şi se pun într-un vas potrivit sau într-un borcan. Se adaugă apă şi miere astfel: la 4 Kg terci de mere se adaugă 5 l apă iar pentru fiecare litru de apă se adaugă 140 g miere.
Pentru a grăbi fermentaţia se poate adăuga ½ Kg drojdie de vin din struguri hibrizi nestropiţi (terciul gros lichid ce rămane după tragerea vinului). Borcanul se ţine la loc întunecos, la temperatura camerei (20-30 grade celsius), legat la gură cu un tifon pentru a nu intra musculiţele.
Se amestecă de două, trei ori pe zi cu o lopăţică de lemn, timp de 10-12 zile, după care se strecoară printr-un tifon dublu şi se pune din nou intr-un borcan cu gura largă. Se mai adaugă pentru fiecare litru de suc câte 50 g miere.Se leagă gura borcanului cu tifon şi se lasă la căldură pentru a doua fază a fermentaţiei.
Mărul este bogat în potasiu, mineral esenţial pentru funcţionarea normală a organismului, pentru menţinerea echilibrului osmotic acido-bazic. Întrucât oţetul de mere reţine din măr toate mineralele (fosfor, magneziu, sodiu, calciu, sulf, fier, siliciu etc), el reţine şi potasiu. Cura cu oţet de mere este recomandată în special celor care au lipsă de potasiu în organism.
Iată semnele importante care ne fac să ne gândim la o eventuală lipsă de potasiu:
- Scăderea memoriei, suntem indecişi, hotărârile se iau cu greu.
- Pierderea vioiciunii minţii.
- Oboseala fizică se instalează mai des şi mai uşor.
- Rezistenţa musculară scade şi obosim repede.
- Creşte sensibilitatea la răceală.
- Deseori mâinile şi picioarele sunt reci.
- Este preferată hrana caldă în locul celei reci
- Apar foarte des colozităţi pe tălpile picioarelor şi se formează bătături.
- Predispoziţie la constipaţie.
- Uneori apare lipsa poftei de mâncare iar alteori apare greaţa (sau vărsături).
- Tăieturile şi zgârieturile se vindecă greu.
- Apar deseori mâncărimi ale pielii sau pe piele pot aparea coşuri.
- Dinţii se strică mai uşor decât ar trebui.
- Pot aparea contracţii tetanice ale pleoapei sau ale colţului gurii.
- Pot aparea cârcei mai des la muşchii corpului şi în special noaptea.
- Adormim greu şi ne sculăm obosiţi.
- Noaptea nu avem un somn bun.
- Apar dureri la articulaţii.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă raţia de potasiu trebuie să sporească. Potasiul este important căci el normalizează activitatea celulelor sistemului nervos. În organism trebuie menţinut un echilibru între sodiu şi potasiu.
Sporirea cantităţii de sodiu prin ingerarea lui sub formă de sare de bucătărie, determină scăderea cantităţii de potasiu din interiorul celulelor corpului având ca urmare o pierdere de potasiu din organism. Iată deci că acest echilibru, sodiu-potasiu, se poate uşor deranja şi ne poate influenţa starea de sănătate.
Pentru cura cu oţet de mere se procedează astfel. Dimineaţa, la trezire se iau două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă sau cu ceai de plante. Lichidul se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, în timp ce ne îmbrăcăm.
Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de o lună. Oţetul de mere are efect antisclerotic, antitoxic, antireumatic, diuretic, antiseptic intestinal şi renal, calmant, echilibrant al raportului osmotic între baze şi acizi, hipocolesteroleminant.
Cura cu oţet de mere se recomandă nu numai pentru întărirea organismului ci şi în cazul mai multor afecţiuni: sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, degenerescenţă, ateroscleroză, artrite ale articulaţiilor mici de la mâini şi de la picioare, nevralgie facială, cistite, pielite, scleroze ale ţesuturilor şi vaselor de sânge, nevroze, insomnie, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vărstă, zona zoster, varice, dureri musculare si articulare.
Cura este benefică şi în caz de epidemii.
Alte utilizări ale oţetului de mere.
Pentru dureri în gât se foloseşte gargara cu o soluţie de oţet de mere, o linguriţă la un pahar cu apă. Din această soluţie se ia din oră în oră câte o gură, cu care se face gargară şi apoi se înghite.
Pe măsură ce jena din gât cedează, gargarele pot fi făcute la intervale mai mari.
În cazul ameţelilor cura cu oţet de mere se face de două ori pe zi şi durează minimum o lună de zile (în cazul în care stomacul permite).
Pentru tratamentul migrenelor se face o inhalaţie cu vapori ce conţin oţet de mere. Într-un vas se pune apă şi oţet în părţi egale. Vasul se pune pe foc şi lichidul este lăsat să fiarbă încet. Când încep să iasă vapori se ţine capul deasupra vasului şi se inhalează vaporii în aproximativ 75 de respiraţii.
În general, durerea dispare şi chiar dacă mai reapare, este mult redusă. În cazul unei intoxicaţii alimentare sau după ce a fost mâncată o mâncare veche şi apare greaţa sau starea de vomă, se pune o linguriţă cu oţet de mere într-un pahar cu apă şi se iau cantităţi mici din cinci în cinci minute.
La al doilea pahar cu apă se pun două linguriţe cu oţet de mere şi se iau cantităţi mici tot din cinci în cinci minute. La al treilea pahar se ia câte o înghiţitură din 15 în 15 minute. În acest fel se înlătură efectele alimentelor toxice.
Oţetul de mere este contraindicat în: ulcer gastro-duodenal, gastrită hiperacidă insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, litiază renală urică, gută, febră musculară, hipotensiune arterială, obezitate.
Extern oţetul de mere poate fi adăugat în baia din cadă, având efect de înprospătare iar folosit în apa de clătit părul, combate mătreaţa şi face părul mai elastic şi mai strălucitor.
În caz de măncărimi ale pielii datorate bătrâneţii se fac tamponări cu un tifon înbibat cu oţet de mere simplu sau diluat.
Modul de preparare al oţetuluide mere cu miere. (După Elena Niţă Ibrian). Se spală merele, se dau prin răzătoarea de inox şi se pun într-un vas potrivit sau într-un borcan. Se adaugă apă şi miere astfel: la 4 Kg terci de mere se adaugă 5 l apă iar pentru fiecare litru de apă se adaugă 140 g miere.
Pentru a grăbi fermentaţia se poate adăuga ½ Kg drojdie de vin din struguri hibrizi nestropiţi (terciul gros lichid ce rămane după tragerea vinului). Borcanul se ţine la loc întunecos, la temperatura camerei (20-30 grade celsius), legat la gură cu un tifon pentru a nu intra musculiţele.
Se amestecă de două, trei ori pe zi cu o lopăţică de lemn, timp de 10-12 zile, după care se strecoară printr-un tifon dublu şi se pune din nou intr-un borcan cu gura largă. Se mai adaugă pentru fiecare litru de suc câte 50 g miere.Se leagă gura borcanului cu tifon şi se lasă la căldură pentru a doua fază a fermentaţiei.
După 40-60 zile oţetul este gata. După limpezire se trage cu furtunul în sticle, se astupă bine sau se ceruieşte şi se păstrează la rece.
