Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Cartoful este bogat in amidon, glucoza, vitaminele B 1, B 6, acid pantoteic, acid folic, vitaminele C si K in cantitati reduse, minerale: calciu, magneziu, fosfor, mangan, mai contine Cu si in plus o oxidaza cu actiune favorabila asupra mucoasei gastrice.
Cartofii de culoare verde trebuiesc evitati pentru ca ei contin o substanta daunatoare numita solanina care provoaca grave tulburari in organism. Aceasta leguma foarte apreciata din punct de vedere culinar, este un aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor aparatului digestiv, antispasmodic si antiulceros.
Indicatii:
Este indicat în artritism, obezitate, diabet, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, diabet, scorbut. Pentru gastrită hiperacidă, ulcer gastroduodenal, litiază biliară se beau 2-3 păharele, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de suc proaspăt de tuberculi, timp de o lună. Pentru ulcer gastroduodenal, diabet, cancer gastric se recomandă o jumătate de pahar de suc proaspăt, luat de patru ori pe zi timp de o lună.
Pentru hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, glicozurie, scorbut, se recomandă o jumătate de pahar de suc de cartofi amestecat cu suc de morcov sau de lămâie, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pentru insomnii, dureri de cap cronice, se recomandă o jumătate de pahar suc proaspăt, luat cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi înaintea prânzului, timp de 2-3 săptămâni.
În cosmetică amidonul din cartofi se utilizează în cazul tenurilor cu pori dilataţi şi riduri. În acest sens se aplică pe faţă o mască din suc de cartofi cruzi, argilă verde şi miere de albine. O altă mască simplă: se pun pe faţă felii de cartofi sau pastă rasă de cartofi, se lasă 5 - 10 minute şi apoi se spală faţa cu o infuzie de plante - eventual muşeţel.
Este eficientă şi pentru coşuri. În cazul în care ochii sunt umflaţi şi cu cearcăne, se rade cartoful crud pe o răzătoare fină şi se aplică pe pleoape în două comprese de tifon steril, timp de 30 minute. Se spală apoi ochii cu infuzie de albăstrele sau cu infuzie de trandafir.Se repetă această operaţiune la două - trei zile, rezultatele fiind spectaculoase.
Mâinile aspre pot beneficia de o mască de cartofi: pireul cald dintr-un cartof se amestecă cu o lingură de glicerină şi o linguriţă miere de albine. Se aplică pe mâini timp de 20 minute, după care se spală mâinile cu o infuzie de nalbă.
luni, 29 octombrie 2007
CURE CU SUCURI DE LEGUME ŞI FRUCTE
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Dietele bazate pe crudităţi şi bogate în sucuri de fructe şi legume, detoxifică organismul şi ajută la tratamentul multor boli degenerative (boli de inimă, artrită etc).
Ele intensifică capacitatea naturală de vindecare a corpului, întărind sistemul imunitar şi combătând deteriorările produse de radicalii liberi ce pot avea drept consecinţă instalarea cancerului sau a altor boli.
Fructele şi legumele conţin o varietate complexă de antioxidanţi care interacţionează şi se potenţează unul pe altul iar consumul de alimente bogate în antioxidanţi intensifică protecţia organismului .Ele sunt bogate în substanţe care împiedică depunerea coesterinei în pereţii arterelor prevenind astfel apariţia aterosclerozei.
Fructele şi legumele reprezintă izvorul principal de vitamină C, vitamină care joacă un rol decisiv în menţinerea stării de sănătate.Toate celelalte produse folosite în alimentatie îi procură organismului numai 10% din nevoile de vitamină C, iar restul de 90% sunt aduse de legume şi fructe.
Organismul uman nu îşi poate sintetiza propria vitamină C şi tocmai de aceeea trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse (comprimate, prafuri, drajeuri de vitamina C).
Evidenţiez în continuare câteva din proprietăţile esenţiale ale vitaminei C, proprietăţi care subliniază importanţa ei pentru menţinerea sănătăţii:
- În primul rând are un puternic efect antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi.
- Ajută la funcţionare normală a sistemului imunitar, inhibând creştera tumorilor şi asigurând rezistenţa organismului împotriva infecţiilor.
- Are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind apariţia astmului şi a alergiilor şi stimulând producţia de interferon, factor cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile.
- Intervenind în formarea colagenului, are o importanţă hotărâtoare în dezvoltarea sistemului osos şi a ligamentelor.De fapt collagenul participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor. Este influenţată astfel consolidarea rezistenţei oaselor şi a dentiţiei.
- Are proprietatea de a creşte fluiditatea lichidului articular uşurând mişcările şi îmbunătăţind mobilitatea.
- Previne uzura celulară, încetinind procesul de îmbătrănire;
- Are rol de echilibrare a organismului fiind necesară în metabolismul calciului şi al altor minerale.
- Ajută absorbţia fierului la nivelul intestinului.
- Are acţiune de activare a acidului folic.
- Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale.
- Detoxifică ficatul.
- Este un excelent tonic al capilarelor.
În afară de vitamine şi săruri minerale fructele mai conţin şi zaharuri naturale care se asimileată mai uşor şi mai complet decât zahărul industrial.
Deasemeni, fructele şi legumele conţin substanţe alcaline, substanţe importante pentru sănătatea organismului.
Se cunoaşte faptul că principalele produse alimentare - carnea, ouăle, brânzeturile, pâinea, făinoasele, conţin substanţe acide determinând un surplus de acizi în organism. În procesul metabolismului se formează şi alţi acizi. Surplusul de acizi acţionează negativ asupra multor procese fiziologice din organism iar legumele şi fructele prin sărurile alcaline pe care le conţin restabilesc echilibrul în procesele metabolice.
Fiind foarte variate ca gust, aromă şi culoare ele înlătură monotonia felurilor de mâncare şi crează o atmosferă plăcută la masă.
O cantitate de 300-500 g fructe şi 400-500 g legume pe zi ajută la menţinerea sănătăţii şi la îngrijirea ei. Desigur contează şi alegerea fructelor şi legumelor în funcţie de vârstă şi de starea de sănătate.
Mâncarea necorespunzătoare, excesul de medicamente (antibiotice, anticoncepţionale, sedative etc), poluarea atmosferică, determină o creştere a cantităţii de toxine în corp, sensibilizarea organismului şi apariţia bolilor.
Pentru detoxificare se pot face cure de cel puţin câteva zile în care se mănâncă numai fructe şi legume proaspete sau sucuri de fructe şi legume proaspete. Sucurile trebuiesc consumate imediat după ce au fost preparate, căci dacă se ţin în frigider, ele îşi pierd valoarea nutriţională.
Ele favorizează hrana optimă organismului, cantitatea de energie consumată pentru digestie fiind minimă. În acest sens corpul poate folosi mai multă energie pentru întărirea sistemului imunitar.
Totuşi, înainte de începerea unei cure este bine să fie consultat medicul, pentru că există şi situaţii în care unele cure pot crea probleme (cum ar fi în cazul diabetului sau hipoglicemiei).
Dietele bazate pe crudităţi şi bogate în sucuri de fructe şi legume, detoxifică organismul şi ajută la tratamentul multor boli degenerative (boli de inimă, artrită etc).
Ele intensifică capacitatea naturală de vindecare a corpului, întărind sistemul imunitar şi combătând deteriorările produse de radicalii liberi ce pot avea drept consecinţă instalarea cancerului sau a altor boli.
Fructele şi legumele conţin o varietate complexă de antioxidanţi care interacţionează şi se potenţează unul pe altul iar consumul de alimente bogate în antioxidanţi intensifică protecţia organismului .Ele sunt bogate în substanţe care împiedică depunerea coesterinei în pereţii arterelor prevenind astfel apariţia aterosclerozei.
Fructele şi legumele reprezintă izvorul principal de vitamină C, vitamină care joacă un rol decisiv în menţinerea stării de sănătate.Toate celelalte produse folosite în alimentatie îi procură organismului numai 10% din nevoile de vitamină C, iar restul de 90% sunt aduse de legume şi fructe.
Organismul uman nu îşi poate sintetiza propria vitamină C şi tocmai de aceeea trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse (comprimate, prafuri, drajeuri de vitamina C).
Evidenţiez în continuare câteva din proprietăţile esenţiale ale vitaminei C, proprietăţi care subliniază importanţa ei pentru menţinerea sănătăţii:
- În primul rând are un puternic efect antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi.
- Ajută la funcţionare normală a sistemului imunitar, inhibând creştera tumorilor şi asigurând rezistenţa organismului împotriva infecţiilor.
- Are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind apariţia astmului şi a alergiilor şi stimulând producţia de interferon, factor cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile.
- Intervenind în formarea colagenului, are o importanţă hotărâtoare în dezvoltarea sistemului osos şi a ligamentelor.De fapt collagenul participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor. Este influenţată astfel consolidarea rezistenţei oaselor şi a dentiţiei.
- Are proprietatea de a creşte fluiditatea lichidului articular uşurând mişcările şi îmbunătăţind mobilitatea.
- Previne uzura celulară, încetinind procesul de îmbătrănire;
- Are rol de echilibrare a organismului fiind necesară în metabolismul calciului şi al altor minerale.
- Ajută absorbţia fierului la nivelul intestinului.
- Are acţiune de activare a acidului folic.
- Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale.
- Detoxifică ficatul.
- Este un excelent tonic al capilarelor.
În afară de vitamine şi săruri minerale fructele mai conţin şi zaharuri naturale care se asimileată mai uşor şi mai complet decât zahărul industrial.
Deasemeni, fructele şi legumele conţin substanţe alcaline, substanţe importante pentru sănătatea organismului.
Se cunoaşte faptul că principalele produse alimentare - carnea, ouăle, brânzeturile, pâinea, făinoasele, conţin substanţe acide determinând un surplus de acizi în organism. În procesul metabolismului se formează şi alţi acizi. Surplusul de acizi acţionează negativ asupra multor procese fiziologice din organism iar legumele şi fructele prin sărurile alcaline pe care le conţin restabilesc echilibrul în procesele metabolice.
Fiind foarte variate ca gust, aromă şi culoare ele înlătură monotonia felurilor de mâncare şi crează o atmosferă plăcută la masă.
O cantitate de 300-500 g fructe şi 400-500 g legume pe zi ajută la menţinerea sănătăţii şi la îngrijirea ei. Desigur contează şi alegerea fructelor şi legumelor în funcţie de vârstă şi de starea de sănătate.
Mâncarea necorespunzătoare, excesul de medicamente (antibiotice, anticoncepţionale, sedative etc), poluarea atmosferică, determină o creştere a cantităţii de toxine în corp, sensibilizarea organismului şi apariţia bolilor.
Pentru detoxificare se pot face cure de cel puţin câteva zile în care se mănâncă numai fructe şi legume proaspete sau sucuri de fructe şi legume proaspete. Sucurile trebuiesc consumate imediat după ce au fost preparate, căci dacă se ţin în frigider, ele îşi pierd valoarea nutriţională.
Ele favorizează hrana optimă organismului, cantitatea de energie consumată pentru digestie fiind minimă. În acest sens corpul poate folosi mai multă energie pentru întărirea sistemului imunitar.
Totuşi, înainte de începerea unei cure este bine să fie consultat medicul, pentru că există şi situaţii în care unele cure pot crea probleme (cum ar fi în cazul diabetului sau hipoglicemiei).
duminică, 21 octombrie 2007
Uleiul de peşte, un preţios ajutor al sănătăţii
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Uleiul de peşte reprezintă un apărator al sănătăţii în general şi al inimii în particular. El are în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi Omega 3, cei mai importanţi fiind acidul E.P.A. (Eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (Docosahexaenoic) implicaţi în sinteza prostaglandinelor care intră în numeroase procese biochimice.
Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul imun cât şi în funcţionarea aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase afecţiuni inflamatorii dureroase.
Deoarece acizii graşi nesaturaţi din uleiul de peşte cresc sinteza prostaglandinelor ei au şi efecte antiinflamatoare, fiind recomandaţi în tratamentul afecţiunilor reumatismale. Astfel după câteva luni de tratament cu ulei de peşte, durerile matinale se ameloiorează cert.
Acidul E.P.A. este important pentru prevenirea bolilor de inimă, scăzând nivelul trigliceridelor iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile cerebrale şi ale sistemului nervos în general.
Principalele semne ale deficienţei de acizi graşi care pot afecta creierul sunt: sete excesivă, urinat frecvent, piele uscată, păr uscat, rebel, umflături mici şi tari pe braţe, coapse sau coate.
Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peste se numără următoarele:
- Creste rezistenţa organismului în fata viruşilor şi a germenilor patogeni, creşte rezistenţa la infecţii.
- Este echilibrator al sistemului imunitar cu efrecte deosebite în afecţiuni autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, psoriazis ) şi în orice altă dezordine imunitară.
- Încetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire prin efectul de distrugere al radicalilor liberi;
- Uleiul de peşte reduce vătămarea creierului, are acţiune antidepresivă şi antimaniacală fiind şi un bun stabilizator al dispoziţiei, ajută în deficitul de atenţie, în probleme de învăţare şi comportament inclusiv impulsivitate, anxietate, accese de furie şi probleme cu somnul
- Acidul DHA contribuie la reglarea serotoninei (un neurotransmiţător cunoscut pentru însuşirea sa de a da bună dispoziţie)
- Oferă protecţie împotriva emboliilor prin acizii graşi Omega 3 pe care îi conţine. Este astfel prevenită formarea chiagurilor care înfundă arterele şi pot provoca un infarct miocardic.
- Reduce fibrinogenul, factor care determină formarea chiagurilor.
- Reduce riscul de apariţie a unui atac de apoplexie.
- Reduce vascozitatea sângelui, contribuind astfel la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea aportului de oxigen al ţesuturilor.
- Este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice cum ar fi afecţiuni reumatismale.
- Se constată astfel ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare.
- Scade colesterolul şi nivelul trigliceridelor;
- Împiedică agregarea trombocitară scăzând riscul de ateroscleroză şi hipertensiune arterială.
- Are acţiune hipoglicemiantă.
- Stimulează sinteza de colagen, protejând pielea, mărindu-i elasticitatea şi oferindu-i un aspect tineresc.
- Înlătură migrenele şi durerile de cap întărind vederea.
- Linişteşte sistemul nervos. Somnul devine mai profund şi mai odihnitor, iar sress-ul este suportat mai usor.
- Contracarează efectele fumului de ţigară. La fumătorii care consumă ulei de peşte scade riscul de apariţie de boli cronice pulmonare: bronsită, emfizem.
- Opreşte dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon, leucemii.
Prin toate aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind îmbolnavirea.
Trebuie remarcat faptul ca acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili faţă de radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului de peşte consumul de preparate antioxidante.
Uleiul de peşte reprezintă un apărator al sănătăţii în general şi al inimii în particular. El are în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi Omega 3, cei mai importanţi fiind acidul E.P.A. (Eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (Docosahexaenoic) implicaţi în sinteza prostaglandinelor care intră în numeroase procese biochimice.
Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul imun cât şi în funcţionarea aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase afecţiuni inflamatorii dureroase.
Deoarece acizii graşi nesaturaţi din uleiul de peşte cresc sinteza prostaglandinelor ei au şi efecte antiinflamatoare, fiind recomandaţi în tratamentul afecţiunilor reumatismale. Astfel după câteva luni de tratament cu ulei de peşte, durerile matinale se ameloiorează cert.
Acidul E.P.A. este important pentru prevenirea bolilor de inimă, scăzând nivelul trigliceridelor iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile cerebrale şi ale sistemului nervos în general.
Principalele semne ale deficienţei de acizi graşi care pot afecta creierul sunt: sete excesivă, urinat frecvent, piele uscată, păr uscat, rebel, umflături mici şi tari pe braţe, coapse sau coate.
Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peste se numără următoarele:
- Creste rezistenţa organismului în fata viruşilor şi a germenilor patogeni, creşte rezistenţa la infecţii.
- Este echilibrator al sistemului imunitar cu efrecte deosebite în afecţiuni autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, psoriazis ) şi în orice altă dezordine imunitară.
- Încetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire prin efectul de distrugere al radicalilor liberi;
- Uleiul de peşte reduce vătămarea creierului, are acţiune antidepresivă şi antimaniacală fiind şi un bun stabilizator al dispoziţiei, ajută în deficitul de atenţie, în probleme de învăţare şi comportament inclusiv impulsivitate, anxietate, accese de furie şi probleme cu somnul
- Acidul DHA contribuie la reglarea serotoninei (un neurotransmiţător cunoscut pentru însuşirea sa de a da bună dispoziţie)
- Oferă protecţie împotriva emboliilor prin acizii graşi Omega 3 pe care îi conţine. Este astfel prevenită formarea chiagurilor care înfundă arterele şi pot provoca un infarct miocardic.
- Reduce fibrinogenul, factor care determină formarea chiagurilor.
- Reduce riscul de apariţie a unui atac de apoplexie.
- Reduce vascozitatea sângelui, contribuind astfel la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea aportului de oxigen al ţesuturilor.
- Este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice cum ar fi afecţiuni reumatismale.
- Se constată astfel ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare.
- Scade colesterolul şi nivelul trigliceridelor;
- Împiedică agregarea trombocitară scăzând riscul de ateroscleroză şi hipertensiune arterială.
- Are acţiune hipoglicemiantă.
- Stimulează sinteza de colagen, protejând pielea, mărindu-i elasticitatea şi oferindu-i un aspect tineresc.
- Înlătură migrenele şi durerile de cap întărind vederea.
- Linişteşte sistemul nervos. Somnul devine mai profund şi mai odihnitor, iar sress-ul este suportat mai usor.
- Contracarează efectele fumului de ţigară. La fumătorii care consumă ulei de peşte scade riscul de apariţie de boli cronice pulmonare: bronsită, emfizem.
- Opreşte dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon, leucemii.
Prin toate aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind îmbolnavirea.
Trebuie remarcat faptul ca acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili faţă de radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului de peşte consumul de preparate antioxidante.
Cura cu polen
Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju
Polenul este cules de albine, si adus in stupi, el reprezentând hrana de bază pentru cresterea puietului.
Polenul este cules apoi de către apicultori şi folosit pentru sănătate deoarece conţine tot ce îi trebuie organismului pentru viaţă.
Pe lângă vitaminele B1, B2, PP, C, acid pontotenc, acid folic, biotină, rutină, polenul conţine întreaga gamă de aminoacizi necesari vieţii.
Proprietăţi:
-Este un stimulent general al organismului redând calmul şi optimismul, înlăturând nervozitatea, iritabilitatea şi slăbiciunea fizică.
-Vitaminizant, tonic şi energizant
-Are efecte benefice în surmenajul fizic şi intelectual, depresii nervoase,
-Ajută în tulburări circulatorii: flebite, varice, fragilitate a vaselor capilare, ateroscleroză
-Este un calmant de exceptie inlăturând insomniile.
-Inlătură starea de oboseală.
-Este antianemic, imbunătăţind compoziţia sângelui
-Combate anorexia mărind pofta de mâncare, reglează funcţiile gastro-intestinale, vindecă constipaţiile.
-Are efecte benefice in afecţiuni ale ficatului şi ale plămânilor
-Este un bun adjuvant în tratamentul enterocolitelor, infectiilor intestinale colibacilozelor, eliminând microbii, bacteriile şi alti agenţi patogeni.
-Este depurativ şi diuretic
-Întăreşte contractţile inimii şi reglează ritmul cardiac.
-Inlatură palpitatiile şi stările de ameţeală.
-Combate afecţiunile oculare
-Este vermifug, antiseptic
-Este antigutos şi antireumatismal.
-Reglează ciclul menstrual
-Inlatură sterilitatea
Cura cu polen este recomandată tuturor celor ce doresc să-şi menţină sănătatea fizică şi psihică. Ea este benefică elevilor, studenţilor, tuturor intelectualilor şi chiar oamenilor de afaceri , inlăturând efectele surmenajului, înlăturând tensiunile şi limpezind gândirea. Cura este recomandată copiilor bolnăvicioşi, rahitici, întârziaţi mintal sau cu tulburări de creştere.
Ea este utilă deasemeni femeilor gravide pentru sănătatea lor şi a fătului. Fiind un tonic şi un fortifiant ,polenul este un ajutor preţios pentru cei bătrâni, frânând procesul de imbătrănire
Cura cu polen durează minim două săptămâni în care se consumă 10-30g polen pe zi. El se ia pe stomacul gol, se mestecă bine până devine o pastă, apoi se înghite. Pentru ateroscleroză, afecţiuni cardiovasculare, hepatită epidemică sau cronică, enterocolită, colită de putrefacţie, diaree, se iau 20 g polen pe zi, dimineaţa pe nemâncate, timp de 30 de zile.
Se fac 3-4 cure pe an (câte o lună la început de trimestru). Pentru tratarea constipaţiei, prostatitei şi hipertrofiei de prostată se iau 20g ploen, zilnic. Cura durează 30 de zile. Se repetă după 2 luni. Se fac trei cure pe an.
Pentru nevroze se iau 10g polen, dimineaţa cu o jumătate de oră înainte de masă. Cura durează 30 de zile. Datorită vitaminelor şi aminoacizilor pe care îi conţine polenul este folosit cu succes in cosmetică., regenerând şi întinerind pielea. El este încorporat în creme, măşti cosmetice, diverse lotiuni sau produse capilare.
Polenul este contraindicat în unele afecţiuni metabolice (obezitate, exces de colesterol şi lipide în sânge, diabet zaharat), în adenom de prostată, hiperfuncţii hipofizare, hiperfuncţii tiroidiene, suprarenale şi testiculare, hiperexcitabilitate sexuală, ateroscleroză cerebrală avansată şi manie.
Este deasemenea contraindicat persoanelor alergice la polen.
Atentie! Polenul umezit este toxic.
Cura cu miere, propolis şi usturoi pentru revigorare şi încetinirea procesului de îmbătrânire. Este un remediu care provine din vechea medicină chineză.
Ingrediente necesare:
1 Tinctură de usturoi
125 g bulbi de usturoi curăţaţi şi tocaţi se pun la macerat timp de 10-15 zile în 125 g alcool de 96 grade. După presare şi strecurare se obţin 175 g macerat de usturoi în alcool.
2 Extract moale de propolis. Se dizolvă 43 g propolis brut în 57 g alcool de 96 grade. Se lasă să se evapore alcoolul până se obţine o pastă moale de aproximativ 50 g extract de propolis.
3 Miere de salcâm 50 g. Se amestecă maceratul de usturoi rezultat (175 g) cu extracul alcoolic de propolis în concentraţie de 30% (25 g) şi miere de salcâm 50 g, obţinând 250 g preparat.
Picăturile se adminisrează cu puţină apă dimineaţa, la prânz şi seara cu o jumătate de oră înainte de mese. Înainte de administrare se agită flaconul. După 100 de zile de tratament se face o pauză de 60 de zile după care se continuă tratamentul până la terminarea preparatului.
Acest remediu întăreşte organismul şi încetineşte procesul de îmbătrânire. El mai este indicat în infecţii virale, profilaxia gripei, ateroscleroză, arterită, tromboflebită, reumatism, astenie, debilitate, dezechilibre endocrine, hipertensiune, impotenţă vasculară, cancer, imunitate scăzută, sensibilitate la frig.
Această cură este contraindicată în hipotensiune arterială.
Polenul este cules de albine, si adus in stupi, el reprezentând hrana de bază pentru cresterea puietului.
Polenul este cules apoi de către apicultori şi folosit pentru sănătate deoarece conţine tot ce îi trebuie organismului pentru viaţă.
Pe lângă vitaminele B1, B2, PP, C, acid pontotenc, acid folic, biotină, rutină, polenul conţine întreaga gamă de aminoacizi necesari vieţii.
Proprietăţi:
-Este un stimulent general al organismului redând calmul şi optimismul, înlăturând nervozitatea, iritabilitatea şi slăbiciunea fizică.
-Vitaminizant, tonic şi energizant
-Are efecte benefice în surmenajul fizic şi intelectual, depresii nervoase,
-Ajută în tulburări circulatorii: flebite, varice, fragilitate a vaselor capilare, ateroscleroză
-Este un calmant de exceptie inlăturând insomniile.
-Inlătură starea de oboseală.
-Este antianemic, imbunătăţind compoziţia sângelui
-Combate anorexia mărind pofta de mâncare, reglează funcţiile gastro-intestinale, vindecă constipaţiile.
-Are efecte benefice in afecţiuni ale ficatului şi ale plămânilor
-Este un bun adjuvant în tratamentul enterocolitelor, infectiilor intestinale colibacilozelor, eliminând microbii, bacteriile şi alti agenţi patogeni.
-Este depurativ şi diuretic
-Întăreşte contractţile inimii şi reglează ritmul cardiac.
-Inlatură palpitatiile şi stările de ameţeală.
-Combate afecţiunile oculare
-Este vermifug, antiseptic
-Este antigutos şi antireumatismal.
-Reglează ciclul menstrual
-Inlatură sterilitatea
Cura cu polen este recomandată tuturor celor ce doresc să-şi menţină sănătatea fizică şi psihică. Ea este benefică elevilor, studenţilor, tuturor intelectualilor şi chiar oamenilor de afaceri , inlăturând efectele surmenajului, înlăturând tensiunile şi limpezind gândirea. Cura este recomandată copiilor bolnăvicioşi, rahitici, întârziaţi mintal sau cu tulburări de creştere.
Ea este utilă deasemeni femeilor gravide pentru sănătatea lor şi a fătului. Fiind un tonic şi un fortifiant ,polenul este un ajutor preţios pentru cei bătrâni, frânând procesul de imbătrănire
Cura cu polen durează minim două săptămâni în care se consumă 10-30g polen pe zi. El se ia pe stomacul gol, se mestecă bine până devine o pastă, apoi se înghite. Pentru ateroscleroză, afecţiuni cardiovasculare, hepatită epidemică sau cronică, enterocolită, colită de putrefacţie, diaree, se iau 20 g polen pe zi, dimineaţa pe nemâncate, timp de 30 de zile.
Se fac 3-4 cure pe an (câte o lună la început de trimestru). Pentru tratarea constipaţiei, prostatitei şi hipertrofiei de prostată se iau 20g ploen, zilnic. Cura durează 30 de zile. Se repetă după 2 luni. Se fac trei cure pe an.
Pentru nevroze se iau 10g polen, dimineaţa cu o jumătate de oră înainte de masă. Cura durează 30 de zile. Datorită vitaminelor şi aminoacizilor pe care îi conţine polenul este folosit cu succes in cosmetică., regenerând şi întinerind pielea. El este încorporat în creme, măşti cosmetice, diverse lotiuni sau produse capilare.
Polenul este contraindicat în unele afecţiuni metabolice (obezitate, exces de colesterol şi lipide în sânge, diabet zaharat), în adenom de prostată, hiperfuncţii hipofizare, hiperfuncţii tiroidiene, suprarenale şi testiculare, hiperexcitabilitate sexuală, ateroscleroză cerebrală avansată şi manie.
Este deasemenea contraindicat persoanelor alergice la polen.
Atentie! Polenul umezit este toxic.
Cura cu miere, propolis şi usturoi pentru revigorare şi încetinirea procesului de îmbătrânire. Este un remediu care provine din vechea medicină chineză.
Ingrediente necesare:
1 Tinctură de usturoi
125 g bulbi de usturoi curăţaţi şi tocaţi se pun la macerat timp de 10-15 zile în 125 g alcool de 96 grade. După presare şi strecurare se obţin 175 g macerat de usturoi în alcool.
2 Extract moale de propolis. Se dizolvă 43 g propolis brut în 57 g alcool de 96 grade. Se lasă să se evapore alcoolul până se obţine o pastă moale de aproximativ 50 g extract de propolis.
3 Miere de salcâm 50 g. Se amestecă maceratul de usturoi rezultat (175 g) cu extracul alcoolic de propolis în concentraţie de 30% (25 g) şi miere de salcâm 50 g, obţinând 250 g preparat.
Picăturile se adminisrează cu puţină apă dimineaţa, la prânz şi seara cu o jumătate de oră înainte de mese. Înainte de administrare se agită flaconul. După 100 de zile de tratament se face o pauză de 60 de zile după care se continuă tratamentul până la terminarea preparatului.
Acest remediu întăreşte organismul şi încetineşte procesul de îmbătrânire. El mai este indicat în infecţii virale, profilaxia gripei, ateroscleroză, arterită, tromboflebită, reumatism, astenie, debilitate, dezechilibre endocrine, hipertensiune, impotenţă vasculară, cancer, imunitate scăzută, sensibilitate la frig.
Această cură este contraindicată în hipotensiune arterială.
Cura cu propolis
Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju
Propolisul este o substanţă bioactivă deosebit de valoroasă fiind considerat un antibiotic natural. Adunat şi prelucrat de albine el este o materie răşinoasă de culoare galben-roscată cu nuanţe verzui.
Bogat in flavonoide, el conţine un complex de antibiotice vegetale şi substanţe minerale: fier, zinc, cupru, mangan, calciu, siliciu, magneziu.
Proprietăţi:
- Regenerator
- Bactericid şi bacteriostatic.
- Anestezic.
- Antimicotic,
- Antiviral,
- Antiinflamator, analgezic .
- Limitează sau înlătură acţiunea toxinelor.
- Suprimă sau diminuează senzaţia de durere chiar şi atunci când cauza nu a fost înlăturată. - Favorizează relaxarea ţesuturilor.
Pentru tratarea gripei, meningitei, traheitei, bronşitei, pneumoniilor, hipertensiunii, erizipelului, nevralgiilor, se foloseşte următoarea tinctură: se pune la macerat timp de 5 zile, 20-30 g propolis în 100 ml alcool de 30-40o. Sticla se agită pentru dizolvarea propolisului. Se iau 30 picături într-un pahar mic cu apă, de două trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.
Pentru ulcerul gastroduodenal, enterite, colite acute, inflamaţii ale ficatului, infecţii ale rinichiului şi ale căilor urinare se iau de două ori pe zi câte 40 de picături cu o oră înainte de masă (dimineaţa şi la prânz) sau se sug 5 g propolis pe zi.
Pentru tratamentul gingivitelor, glositelor, stomatitelor, durerilor de dinţi, amigdalitelor, otitelor, rinitelor, paradondozei aflată în fază de început se sug şi se mestecă 15 g propolis pe zi, în trei prize (dimineaţa, prînz şi seara), câte 5 g odată.
Pentru tratamentul micozelor, eczemelor, ulcerului varicos, fisurilor anale şi furunculelor, se face un unguent din 20 g propolis şi 80 g vaselină farmacetică. Se unge de trei ori pe zi locul afectat.
Propolisul nu dă efecte secundare şi este contraindicat alergicilor la propolis, celor cu afecţiuni cardiace grave, în insuficienţă renală gravă şi în bolile hepatice.
Propolisul este o substanţă bioactivă deosebit de valoroasă fiind considerat un antibiotic natural. Adunat şi prelucrat de albine el este o materie răşinoasă de culoare galben-roscată cu nuanţe verzui.
Bogat in flavonoide, el conţine un complex de antibiotice vegetale şi substanţe minerale: fier, zinc, cupru, mangan, calciu, siliciu, magneziu.
Proprietăţi:
- Regenerator
- Bactericid şi bacteriostatic.
- Anestezic.
- Antimicotic,
- Antiviral,
- Antiinflamator, analgezic .
- Limitează sau înlătură acţiunea toxinelor.
- Suprimă sau diminuează senzaţia de durere chiar şi atunci când cauza nu a fost înlăturată. - Favorizează relaxarea ţesuturilor.
Pentru tratarea gripei, meningitei, traheitei, bronşitei, pneumoniilor, hipertensiunii, erizipelului, nevralgiilor, se foloseşte următoarea tinctură: se pune la macerat timp de 5 zile, 20-30 g propolis în 100 ml alcool de 30-40o. Sticla se agită pentru dizolvarea propolisului. Se iau 30 picături într-un pahar mic cu apă, de două trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.
Pentru ulcerul gastroduodenal, enterite, colite acute, inflamaţii ale ficatului, infecţii ale rinichiului şi ale căilor urinare se iau de două ori pe zi câte 40 de picături cu o oră înainte de masă (dimineaţa şi la prânz) sau se sug 5 g propolis pe zi.
Pentru tratamentul gingivitelor, glositelor, stomatitelor, durerilor de dinţi, amigdalitelor, otitelor, rinitelor, paradondozei aflată în fază de început se sug şi se mestecă 15 g propolis pe zi, în trei prize (dimineaţa, prînz şi seara), câte 5 g odată.
Pentru tratamentul micozelor, eczemelor, ulcerului varicos, fisurilor anale şi furunculelor, se face un unguent din 20 g propolis şi 80 g vaselină farmacetică. Se unge de trei ori pe zi locul afectat.
Propolisul nu dă efecte secundare şi este contraindicat alergicilor la propolis, celor cu afecţiuni cardiace grave, în insuficienţă renală gravă şi în bolile hepatice.
Cura cu oţet de mere
Articol scris de Dna Prof. Univ Angela Elena Beju
Mărul este bogat în potasiu, mineral esenţial pentru funcţionarea normală a organismului, pentru menţinerea echilibrului osmotic acido-bazic. Întrucât oţetul de mere reţine din măr toate mineralele (fosfor, magneziu, sodiu, calciu, sulf, fier, siliciu etc), el reţine şi potasiu. Cura cu oţet de mere este recomandată în special celor care au lipsă de potasiu în organism.
Iată semnele importante care ne fac să ne gândim la o eventuală lipsă de potasiu:
- Scăderea memoriei, suntem indecişi, hotărârile se iau cu greu.
- Pierderea vioiciunii minţii.
- Oboseala fizică se instalează mai des şi mai uşor.
- Rezistenţa musculară scade şi obosim repede.
- Creşte sensibilitatea la răceală.
- Deseori mâinile şi picioarele sunt reci.
- Este preferată hrana caldă în locul celei reci
- Apar foarte des colozităţi pe tălpile picioarelor şi se formează bătături.
- Predispoziţie la constipaţie.
- Uneori apare lipsa poftei de mâncare iar alteori apare greaţa (sau vărsături).
- Tăieturile şi zgârieturile se vindecă greu.
- Apar deseori mâncărimi ale pielii sau pe piele pot aparea coşuri.
- Dinţii se strică mai uşor decât ar trebui.
- Pot aparea contracţii tetanice ale pleoapei sau ale colţului gurii.
- Pot aparea cârcei mai des la muşchii corpului şi în special noaptea.
- Adormim greu şi ne sculăm obosiţi.
- Noaptea nu avem un somn bun.
- Apar dureri la articulaţii.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă raţia de potasiu trebuie să sporească. Potasiul este important căci el normalizează activitatea celulelor sistemului nervos. În organism trebuie menţinut un echilibru între sodiu şi potasiu.
Sporirea cantităţii de sodiu prin ingerarea lui sub formă de sare de bucătărie, determină scăderea cantităţii de potasiu din interiorul celulelor corpului având ca urmare o pierdere de potasiu din organism. Iată deci că acest echilibru, sodiu-potasiu, se poate uşor deranja şi ne poate influenţa starea de sănătate.
Pentru cura cu oţet de mere se procedează astfel. Dimineaţa, la trezire se iau două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă sau cu ceai de plante. Lichidul se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, în timp ce ne îmbrăcăm.
Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de o lună. Oţetul de mere are efect antisclerotic, antitoxic, antireumatic, diuretic, antiseptic intestinal şi renal, calmant, echilibrant al raportului osmotic între baze şi acizi, hipocolesteroleminant.
Cura cu oţet de mere se recomandă nu numai pentru întărirea organismului ci şi în cazul mai multor afecţiuni: sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, degenerescenţă, ateroscleroză, artrite ale articulaţiilor mici de la mâini şi de la picioare, nevralgie facială, cistite, pielite, scleroze ale ţesuturilor şi vaselor de sânge, nevroze, insomnie, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vărstă, zona zoster, varice, dureri musculare si articulare.
Cura este benefică şi în caz de epidemii.
Alte utilizări ale oţetului de mere.
Pentru dureri în gât se foloseşte gargara cu o soluţie de oţet de mere, o linguriţă la un pahar cu apă. Din această soluţie se ia din oră în oră câte o gură, cu care se face gargară şi apoi se înghite.
Pe măsură ce jena din gât cedează, gargarele pot fi făcute la intervale mai mari.
În cazul ameţelilor cura cu oţet de mere se face de două ori pe zi şi durează minimum o lună de zile (în cazul în care stomacul permite).
Pentru tratamentul migrenelor se face o inhalaţie cu vapori ce conţin oţet de mere. Într-un vas se pune apă şi oţet în părţi egale. Vasul se pune pe foc şi lichidul este lăsat să fiarbă încet. Când încep să iasă vapori se ţine capul deasupra vasului şi se inhalează vaporii în aproximativ 75 de respiraţii.
În general, durerea dispare şi chiar dacă mai reapare, este mult redusă. În cazul unei intoxicaţii alimentare sau după ce a fost mâncată o mâncare veche şi apare greaţa sau starea de vomă, se pune o linguriţă cu oţet de mere într-un pahar cu apă şi se iau cantităţi mici din cinci în cinci minute.
La al doilea pahar cu apă se pun două linguriţe cu oţet de mere şi se iau cantităţi mici tot din cinci în cinci minute. La al treilea pahar se ia câte o înghiţitură din 15 în 15 minute. În acest fel se înlătură efectele alimentelor toxice.
Oţetul de mere este contraindicat în: ulcer gastro-duodenal, gastrită hiperacidă insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, litiază renală urică, gută, febră musculară, hipotensiune arterială, obezitate.
Extern oţetul de mere poate fi adăugat în baia din cadă, având efect de înprospătare iar folosit în apa de clătit părul, combate mătreaţa şi face părul mai elastic şi mai strălucitor.
În caz de măncărimi ale pielii datorate bătrâneţii se fac tamponări cu un tifon înbibat cu oţet de mere simplu sau diluat.
Modul de preparare al oţetuluide mere cu miere. (După Elena Niţă Ibrian). Se spală merele, se dau prin răzătoarea de inox şi se pun într-un vas potrivit sau într-un borcan. Se adaugă apă şi miere astfel: la 4 Kg terci de mere se adaugă 5 l apă iar pentru fiecare litru de apă se adaugă 140 g miere.
Pentru a grăbi fermentaţia se poate adăuga ½ Kg drojdie de vin din struguri hibrizi nestropiţi (terciul gros lichid ce rămane după tragerea vinului). Borcanul se ţine la loc întunecos, la temperatura camerei (20-30 grade celsius), legat la gură cu un tifon pentru a nu intra musculiţele.
Se amestecă de două, trei ori pe zi cu o lopăţică de lemn, timp de 10-12 zile, după care se strecoară printr-un tifon dublu şi se pune din nou intr-un borcan cu gura largă. Se mai adaugă pentru fiecare litru de suc câte 50 g miere.Se leagă gura borcanului cu tifon şi se lasă la căldură pentru a doua fază a fermentaţiei.
După 40-60 zile oţetul este gata. După limpezire se trage cu furtunul în sticle, se astupă bine sau se ceruieşte şi se păstrează la rece.
Mărul este bogat în potasiu, mineral esenţial pentru funcţionarea normală a organismului, pentru menţinerea echilibrului osmotic acido-bazic. Întrucât oţetul de mere reţine din măr toate mineralele (fosfor, magneziu, sodiu, calciu, sulf, fier, siliciu etc), el reţine şi potasiu. Cura cu oţet de mere este recomandată în special celor care au lipsă de potasiu în organism.
Iată semnele importante care ne fac să ne gândim la o eventuală lipsă de potasiu:
- Scăderea memoriei, suntem indecişi, hotărârile se iau cu greu.
- Pierderea vioiciunii minţii.
- Oboseala fizică se instalează mai des şi mai uşor.
- Rezistenţa musculară scade şi obosim repede.
- Creşte sensibilitatea la răceală.
- Deseori mâinile şi picioarele sunt reci.
- Este preferată hrana caldă în locul celei reci
- Apar foarte des colozităţi pe tălpile picioarelor şi se formează bătături.
- Predispoziţie la constipaţie.
- Uneori apare lipsa poftei de mâncare iar alteori apare greaţa (sau vărsături).
- Tăieturile şi zgârieturile se vindecă greu.
- Apar deseori mâncărimi ale pielii sau pe piele pot aparea coşuri.
- Dinţii se strică mai uşor decât ar trebui.
- Pot aparea contracţii tetanice ale pleoapei sau ale colţului gurii.
- Pot aparea cârcei mai des la muşchii corpului şi în special noaptea.
- Adormim greu şi ne sculăm obosiţi.
- Noaptea nu avem un somn bun.
- Apar dureri la articulaţii.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă raţia de potasiu trebuie să sporească. Potasiul este important căci el normalizează activitatea celulelor sistemului nervos. În organism trebuie menţinut un echilibru între sodiu şi potasiu.
Sporirea cantităţii de sodiu prin ingerarea lui sub formă de sare de bucătărie, determină scăderea cantităţii de potasiu din interiorul celulelor corpului având ca urmare o pierdere de potasiu din organism. Iată deci că acest echilibru, sodiu-potasiu, se poate uşor deranja şi ne poate influenţa starea de sănătate.
Pentru cura cu oţet de mere se procedează astfel. Dimineaţa, la trezire se iau două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă sau cu ceai de plante. Lichidul se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, în timp ce ne îmbrăcăm.
Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de o lună. Oţetul de mere are efect antisclerotic, antitoxic, antireumatic, diuretic, antiseptic intestinal şi renal, calmant, echilibrant al raportului osmotic între baze şi acizi, hipocolesteroleminant.
Cura cu oţet de mere se recomandă nu numai pentru întărirea organismului ci şi în cazul mai multor afecţiuni: sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, degenerescenţă, ateroscleroză, artrite ale articulaţiilor mici de la mâini şi de la picioare, nevralgie facială, cistite, pielite, scleroze ale ţesuturilor şi vaselor de sânge, nevroze, insomnie, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vărstă, zona zoster, varice, dureri musculare si articulare.
Cura este benefică şi în caz de epidemii.
Alte utilizări ale oţetului de mere.
Pentru dureri în gât se foloseşte gargara cu o soluţie de oţet de mere, o linguriţă la un pahar cu apă. Din această soluţie se ia din oră în oră câte o gură, cu care se face gargară şi apoi se înghite.
Pe măsură ce jena din gât cedează, gargarele pot fi făcute la intervale mai mari.
În cazul ameţelilor cura cu oţet de mere se face de două ori pe zi şi durează minimum o lună de zile (în cazul în care stomacul permite).
Pentru tratamentul migrenelor se face o inhalaţie cu vapori ce conţin oţet de mere. Într-un vas se pune apă şi oţet în părţi egale. Vasul se pune pe foc şi lichidul este lăsat să fiarbă încet. Când încep să iasă vapori se ţine capul deasupra vasului şi se inhalează vaporii în aproximativ 75 de respiraţii.
În general, durerea dispare şi chiar dacă mai reapare, este mult redusă. În cazul unei intoxicaţii alimentare sau după ce a fost mâncată o mâncare veche şi apare greaţa sau starea de vomă, se pune o linguriţă cu oţet de mere într-un pahar cu apă şi se iau cantităţi mici din cinci în cinci minute.
La al doilea pahar cu apă se pun două linguriţe cu oţet de mere şi se iau cantităţi mici tot din cinci în cinci minute. La al treilea pahar se ia câte o înghiţitură din 15 în 15 minute. În acest fel se înlătură efectele alimentelor toxice.
Oţetul de mere este contraindicat în: ulcer gastro-duodenal, gastrită hiperacidă insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, litiază renală urică, gută, febră musculară, hipotensiune arterială, obezitate.
Extern oţetul de mere poate fi adăugat în baia din cadă, având efect de înprospătare iar folosit în apa de clătit părul, combate mătreaţa şi face părul mai elastic şi mai strălucitor.
În caz de măncărimi ale pielii datorate bătrâneţii se fac tamponări cu un tifon înbibat cu oţet de mere simplu sau diluat.
Modul de preparare al oţetuluide mere cu miere. (După Elena Niţă Ibrian). Se spală merele, se dau prin răzătoarea de inox şi se pun într-un vas potrivit sau într-un borcan. Se adaugă apă şi miere astfel: la 4 Kg terci de mere se adaugă 5 l apă iar pentru fiecare litru de apă se adaugă 140 g miere.
Pentru a grăbi fermentaţia se poate adăuga ½ Kg drojdie de vin din struguri hibrizi nestropiţi (terciul gros lichid ce rămane după tragerea vinului). Borcanul se ţine la loc întunecos, la temperatura camerei (20-30 grade celsius), legat la gură cu un tifon pentru a nu intra musculiţele.
Se amestecă de două, trei ori pe zi cu o lopăţică de lemn, timp de 10-12 zile, după care se strecoară printr-un tifon dublu şi se pune din nou intr-un borcan cu gura largă. Se mai adaugă pentru fiecare litru de suc câte 50 g miere.Se leagă gura borcanului cu tifon şi se lasă la căldură pentru a doua fază a fermentaţiei.
După 40-60 zile oţetul este gata. După limpezire se trage cu furtunul în sticle, se astupă bine sau se ceruieşte şi se păstrează la rece.
Cura cu iaurt
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Iaurtul se obţine prin fermentarea laptelui sub acţiunea a două bacterii: lactobacillus bulgaricus şi streptococcus thermophilus. El poate fi înbogăţit şi cu alţi fermenţi benefici precum lactobacillus acidophilus şi lactobacillus bifidus, fermenţi care competează acţiunea celor existenţi.
Astfel iaurtul natural este un aliment nutritiv care conţine aceste bacterii indispensabile procesului de digestie, contribuind astfel la îngrijirea sănătăţii. Desigur, este vorba despre iaurtul natural, fără calorii, zahăr, stabilizatori sau alte adausuri de arome.
Trebuie remarcat faptul că iaurtul conţine aceleaşi bacterii “bune” sub formă de cultură care se găsesc în mod natural în sistemul digestiv. Aceste bacterii sunt indispensabile unei digestii normale precum şi absorbţiei calciului. El mai conţine vitaminele A si B, minerale (calciu, potasiu, fosfor), albumină, etc.
Proprietăţi ale iaurtului:
- Ajută la buna funcţionare a sistemului imunitar determinând creşterea de limfocite T şi B şi provocând reacţii antigenice împotriva germenilor patogeni, viruşilor şi microbilor;
- Reprezintă un antibiotic natural;
- Consumul de iaurt ajută în multe dezordini imunitare cum ar fi spre exemplu rinita alergică;
- Este antitumoral;
- Scade nivelul colesterolului sanguin;
- Ajută la vindecarea ulcerului;
- Restabileşte flora intestinală, previne diabetul şi ateroscleroza;
- Reduce aciditatea secreţiilor vaginale;
- Înlătură mirosul neplăcut al aerului respirat
- halenă
– provenit din procesele de putrefacţie din intestin;
- Întinereşte pielea şi îi redă elasticitatea.
Indicatii:
Iaurtul este indicat tuturor pentru întărirea imunităţii, în dispepsii prin putrefacţie, tulburări digestive (indigestii, gastrite, constipaţie, etc), fermentaţii intestinale, carenţe de vitamine B, hipercolesterolemie, uremie, acnee, herpes, psoriazis. Copiii îl pot consuma după vârsta de 7 luni.
Cum se consumă iaurtul?
În general pentru întărirea sănătăţii este recomandat un pahar-două de iaurt pe zi timp de 15 zile pe lună. Pot fi folosite şi cure pe perioade lungi de timp, crescând astfel rezistenţa organismului.
Extern, iaurtul poate fi folosit în dermatologie şi în cazul arsurilor de gradul întâi. În cosmetică compresele şi măştile cu iaurt sunt recomandate tuturor tipurilor de piele. Alături de iaurt pot fi folosite diverse adausuri sau sucuri de vegetale specifice fiecărui tip de ten.
O mască revitalizantă pentru orice tip de ten este următoarea: se amestecă trei linguri de iaurt cu un măr ras şi o linguriţă de miere. Se întinde pe faţă, gât şi decolteu, se lasă să acţioneze timp de 20 de minute, după care se clăteşte cu apă călduţă. În cazul părului gras împachetările părului cu iaurt diminuează secreţia de sebum.
Iaurtul se obţine prin fermentarea laptelui sub acţiunea a două bacterii: lactobacillus bulgaricus şi streptococcus thermophilus. El poate fi înbogăţit şi cu alţi fermenţi benefici precum lactobacillus acidophilus şi lactobacillus bifidus, fermenţi care competează acţiunea celor existenţi.
Astfel iaurtul natural este un aliment nutritiv care conţine aceste bacterii indispensabile procesului de digestie, contribuind astfel la îngrijirea sănătăţii. Desigur, este vorba despre iaurtul natural, fără calorii, zahăr, stabilizatori sau alte adausuri de arome.
Trebuie remarcat faptul că iaurtul conţine aceleaşi bacterii “bune” sub formă de cultură care se găsesc în mod natural în sistemul digestiv. Aceste bacterii sunt indispensabile unei digestii normale precum şi absorbţiei calciului. El mai conţine vitaminele A si B, minerale (calciu, potasiu, fosfor), albumină, etc.
Proprietăţi ale iaurtului:
- Ajută la buna funcţionare a sistemului imunitar determinând creşterea de limfocite T şi B şi provocând reacţii antigenice împotriva germenilor patogeni, viruşilor şi microbilor;
- Reprezintă un antibiotic natural;
- Consumul de iaurt ajută în multe dezordini imunitare cum ar fi spre exemplu rinita alergică;
- Este antitumoral;
- Scade nivelul colesterolului sanguin;
- Ajută la vindecarea ulcerului;
- Restabileşte flora intestinală, previne diabetul şi ateroscleroza;
- Reduce aciditatea secreţiilor vaginale;
- Înlătură mirosul neplăcut al aerului respirat
- halenă
– provenit din procesele de putrefacţie din intestin;
- Întinereşte pielea şi îi redă elasticitatea.
Indicatii:
Iaurtul este indicat tuturor pentru întărirea imunităţii, în dispepsii prin putrefacţie, tulburări digestive (indigestii, gastrite, constipaţie, etc), fermentaţii intestinale, carenţe de vitamine B, hipercolesterolemie, uremie, acnee, herpes, psoriazis. Copiii îl pot consuma după vârsta de 7 luni.
Cum se consumă iaurtul?
În general pentru întărirea sănătăţii este recomandat un pahar-două de iaurt pe zi timp de 15 zile pe lună. Pot fi folosite şi cure pe perioade lungi de timp, crescând astfel rezistenţa organismului.
Extern, iaurtul poate fi folosit în dermatologie şi în cazul arsurilor de gradul întâi. În cosmetică compresele şi măştile cu iaurt sunt recomandate tuturor tipurilor de piele. Alături de iaurt pot fi folosite diverse adausuri sau sucuri de vegetale specifice fiecărui tip de ten.
O mască revitalizantă pentru orice tip de ten este următoarea: se amestecă trei linguri de iaurt cu un măr ras şi o linguriţă de miere. Se întinde pe faţă, gât şi decolteu, se lasă să acţioneze timp de 20 de minute, după care se clăteşte cu apă călduţă. În cazul părului gras împachetările părului cu iaurt diminuează secreţia de sebum.
Infuzia de Ceai verde - Camellia Sinensis
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Pe baza manuscriselor vechi chinezeşti se constată că Ceaiul verde era folosit de mii de ani ca băutură populară şi ca remediu natural pentru sănătate. El s-a răspândit apoi în Japonia, unde a devenit rapid un element de sănătate şi igienă prsonală S-a extins în Europa şi America. Există foarte multe specii de
Ceai verde dar toate fac parte ca şi ceaiul negru din aceeaşi varietate botanică şi anume Camellia Sinensis. Marea lor varietate este dată de condiţiile de cultivare, de tipul frunzelor şi de modul de preparare. Spre deosebire de Ceaiul negru, Ceaiul verde nu este supus fermentării, ci doar uscării.
Compoziţia chimică: vitamine (A, B, C, E, K), catechină, sodiu, potasiu, fosfor, mangan, zinc, cupru, fluor şi numeroşi aminoacizi. Pe lângă polifenoli, elemente active împotriva radicalilor liberi, ceaiul verde mai conţie şi teină, un stimulator al sistemului nervos, cerebral şi sanguin. Datorită conţinutului de teină,
Ceaiul verde poate înlocui cu succes cafeaua, având aceleaşi efecte dar cu eficienţă pe o durată mai mare de timp. El poate fi băut pe tot parcursul anului sub formă de infuzie slabă (lăsat intre 1 şi 3 minute) cu regularitate fără să afecteze organismul şi întărind sănătatea.
Proprietăţi:
- Tonic, energizant şi răcoritor.
- Este un excelent furnizor de fier, fluor, oligoelemente şi vitamine.
- Antioxidant.
- Echilibrator al sistemul imunitar.
- Antibacterian, antiinflamator şi antiviral.
- Cicatrizant şi dezinfectant.
- Antialergic.
- Antimicotic.
- Diuretic şi detoxifiant, eliminând toxinele din organism
- chiar şi substanţe radioactive.
- Anihilează efectele dăunătoare ale tutunului şi alcoolului.
- Protector al ficatului.
- Stimulator al reacţiilor şi mişcărilor peristaltice ale intestinului subţire şi ale intestinului gros
- reglează astfel tranzitul intestinal.
- Reduce riscul de accident vascular cerebral.
- Stimulator al inimii.
- Scade tensiunea arterială.
- Purifică sângele şi întăreşte vasele sanguine.
- Favorizează irigarea sanguină şi regenerarea pielii.
- Hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant. - Are un efect preventiv, favorizând refacerea în cazurile de arterioscleroză.
- Înhibă formarea calculilor biliari şi renali.
- Creşte acuitatea vizuală.
- Protejază capilarele din ochi.
- Ajută în cazul opacifierii corneii şi a uscării conjunctivei care îşi pierde strălucirea.
- Stimulează sistemul nervos.
- Antidepresiv.
- Înlătură oboseala anihilând substanţele toxice din organism datorate stresului.
- Îmbunătăţeşte memoria.
- Ajută în combaterea cariilor dentare.
- Diminuează riscurile de cancer.
- Încetineşte procesul de îmbătrânire.
Datorită tuturor acestor proprietăţi el este recomandat tuturor celor care doresc o sănătate mai bună, tuturor celor care vor să-şi păstreze tinereţea. Se pot bea 3 căni de ceai verde pe zi. El poate fi băut şi de femeile însărcinate fiind de un real ajutor - elimină starea de oboseală, reglează tensiunea arterială, scade riscul de infecţii microbine, scade riscul de apariţie al hemoroizilor şi al fisurilor anale. De asemenea el este de un real ajutor şi în timpul menopauzei, consumul lui regulat, echilibrând organismul.
Ceaiul verde ajută în: oboseală, stres, depresie, ateroscleroză, boli cardiovasculare, risc de accident vascular cerebral, infecţii bacteriene sau virale, alergii (astm bronşic, rinite alergice etc), afecţiuni hepatice, afecţiuni urinare, hipercolesterolemie, obezitate, diabet, retinopatie, scăderea acuităţii vizuale, xeroftalmie (uscarea conjunctivei).
Extern ajută în: micoze, ochi umflaţi, pungi sub ochi, varice, escare, răni, ulcere varicoase, dermatite, psoriazis, zona zoster. Se pun comprese sau cataplasme cu infuzie de Ceai verde. În cazul micozelor de la picioare (picior de atlet) se fac băi de câte 20 minute cu o infuzie concentrată de Ceai verde.
Trebuie remarcată utilitatea ceaiului verde şi în cosmetică fiind folosit în multe creme regeneratoare, măşti sau şampoane. Infuzia de ceai verde poate fi folosită pentru demachiere sau pentru a vă spăla faţa. După demachiere se unge faţa cu crema obişnuită, cu câteva picături de ulei de măsline sau cu o cremă hidratantă.
Cu frunzele obţinute de la infuzii se pot face comprese care se pun pe faţă (obraji, frunte, nas), timp de câte 20 minute, realizând astfel o excelentă mască. Se spală apoi faţa cu puţină zeamă de lămâie şi se aplică o cremă hidratantă.
Pe baza manuscriselor vechi chinezeşti se constată că Ceaiul verde era folosit de mii de ani ca băutură populară şi ca remediu natural pentru sănătate. El s-a răspândit apoi în Japonia, unde a devenit rapid un element de sănătate şi igienă prsonală S-a extins în Europa şi America. Există foarte multe specii de
Ceai verde dar toate fac parte ca şi ceaiul negru din aceeaşi varietate botanică şi anume Camellia Sinensis. Marea lor varietate este dată de condiţiile de cultivare, de tipul frunzelor şi de modul de preparare. Spre deosebire de Ceaiul negru, Ceaiul verde nu este supus fermentării, ci doar uscării.
Compoziţia chimică: vitamine (A, B, C, E, K), catechină, sodiu, potasiu, fosfor, mangan, zinc, cupru, fluor şi numeroşi aminoacizi. Pe lângă polifenoli, elemente active împotriva radicalilor liberi, ceaiul verde mai conţie şi teină, un stimulator al sistemului nervos, cerebral şi sanguin. Datorită conţinutului de teină,
Ceaiul verde poate înlocui cu succes cafeaua, având aceleaşi efecte dar cu eficienţă pe o durată mai mare de timp. El poate fi băut pe tot parcursul anului sub formă de infuzie slabă (lăsat intre 1 şi 3 minute) cu regularitate fără să afecteze organismul şi întărind sănătatea.
Proprietăţi:
- Tonic, energizant şi răcoritor.
- Este un excelent furnizor de fier, fluor, oligoelemente şi vitamine.
- Antioxidant.
- Echilibrator al sistemul imunitar.
- Antibacterian, antiinflamator şi antiviral.
- Cicatrizant şi dezinfectant.
- Antialergic.
- Antimicotic.
- Diuretic şi detoxifiant, eliminând toxinele din organism
- chiar şi substanţe radioactive.
- Anihilează efectele dăunătoare ale tutunului şi alcoolului.
- Protector al ficatului.
- Stimulator al reacţiilor şi mişcărilor peristaltice ale intestinului subţire şi ale intestinului gros
- reglează astfel tranzitul intestinal.
- Reduce riscul de accident vascular cerebral.
- Stimulator al inimii.
- Scade tensiunea arterială.
- Purifică sângele şi întăreşte vasele sanguine.
- Favorizează irigarea sanguină şi regenerarea pielii.
- Hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant. - Are un efect preventiv, favorizând refacerea în cazurile de arterioscleroză.
- Înhibă formarea calculilor biliari şi renali.
- Creşte acuitatea vizuală.
- Protejază capilarele din ochi.
- Ajută în cazul opacifierii corneii şi a uscării conjunctivei care îşi pierde strălucirea.
- Stimulează sistemul nervos.
- Antidepresiv.
- Înlătură oboseala anihilând substanţele toxice din organism datorate stresului.
- Îmbunătăţeşte memoria.
- Ajută în combaterea cariilor dentare.
- Diminuează riscurile de cancer.
- Încetineşte procesul de îmbătrânire.
Datorită tuturor acestor proprietăţi el este recomandat tuturor celor care doresc o sănătate mai bună, tuturor celor care vor să-şi păstreze tinereţea. Se pot bea 3 căni de ceai verde pe zi. El poate fi băut şi de femeile însărcinate fiind de un real ajutor - elimină starea de oboseală, reglează tensiunea arterială, scade riscul de infecţii microbine, scade riscul de apariţie al hemoroizilor şi al fisurilor anale. De asemenea el este de un real ajutor şi în timpul menopauzei, consumul lui regulat, echilibrând organismul.
Ceaiul verde ajută în: oboseală, stres, depresie, ateroscleroză, boli cardiovasculare, risc de accident vascular cerebral, infecţii bacteriene sau virale, alergii (astm bronşic, rinite alergice etc), afecţiuni hepatice, afecţiuni urinare, hipercolesterolemie, obezitate, diabet, retinopatie, scăderea acuităţii vizuale, xeroftalmie (uscarea conjunctivei).
Extern ajută în: micoze, ochi umflaţi, pungi sub ochi, varice, escare, răni, ulcere varicoase, dermatite, psoriazis, zona zoster. Se pun comprese sau cataplasme cu infuzie de Ceai verde. În cazul micozelor de la picioare (picior de atlet) se fac băi de câte 20 minute cu o infuzie concentrată de Ceai verde.
Trebuie remarcată utilitatea ceaiului verde şi în cosmetică fiind folosit în multe creme regeneratoare, măşti sau şampoane. Infuzia de ceai verde poate fi folosită pentru demachiere sau pentru a vă spăla faţa. După demachiere se unge faţa cu crema obişnuită, cu câteva picături de ulei de măsline sau cu o cremă hidratantă.
Cu frunzele obţinute de la infuzii se pot face comprese care se pun pe faţă (obraji, frunte, nas), timp de câte 20 minute, realizând astfel o excelentă mască. Se spală apoi faţa cu puţină zeamă de lămâie şi se aplică o cremă hidratantă.
Cura cu usturoi
Articol scris de Dna Prof. Univ. Angela Elena Beju
Usturoiul reprezintă un leac străvechi folosit încă din antichitate de către egipteni, evrei, greci sau romani, în diverse afecţiuni. Astfel el era folosit pentru ameliorarea stării inimii, pentru fortificarea digestiei, pentru durerile de dinţi (un căţel strivit şi pus în locul dureros), ca prişniţă pentru umflăturile dureroase, ca tinctură pentru paraziţii intestinali sau pur şi simpu ca întăritor al imunităţii.
Timp de secole a constituit singurul mijloc de combatere a epidemiilor de ciumă. Usturoiul este considerat un puternic antibiotic natural care distruge viruşii, germenii patogeni şi diverşi microbi. Astfel sunt distruşi germenii care cauzează intoxicaţia cu salmonela, stafilococii care provoacă furunculele, ulceraţiile purulente ale pielii, streptococii, precum şi numeroşi fungi.
Usturoiul conţine o substanţă care fluidifică sângele, prevenind astfel chiagurile potenţial periculoase. El previne bolile arteriale prin faptul că încetineşte acumularea depunerilor de colesterol pe pereţii arterelor şi scade fibrinogenul.
De asemeni fluidifică secreţiile bronhice ajutând în bronşite şi astm bronşic. Usturoiul pe lângă vitaminele C, B1, B2, PP şi potasiu, sodiu, magneziu, calciu, fosfor, sulf, siliciu, fier, mangan, seleniu, germaniu, mai conţine şi unele substanţe ca alliina şi allicina. De fapt usturoiul reprezintă o bogată sursă de seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inimă şi a anumitor forme de cancer).
Seleniu este un mineral natural care întăreşte sistemul imunitar, stopează inflamaţiile, protejează sănătatea celulelor corpului, îmbunătăţeşte dispoziţia şi funcţia mentală, menţine articulaţiile într-o formă optimă. Cercetătorii francezi au descoperit faptul că usturoiul prin conţinutul ridicat de seleniu favorizează secretia serotoninei, hormon ce influenţează buna dispoziţie.
Astfel usturoiul contribuie la reducerea stressului şi a stării de anxietate, la instalarea unei stări de bine. Celulele nervoase au nevoie de seleniu pentru a produce antioxidanţi importanţi pentru creier (cum ar fi antioxidantul glutation) care influenţează funcţionarea optimă a lui.
Deasemenea artrita este o boală ce constă în deteriorarea celulelor articulaţiilor de către radicalii liberi ducând la apariţia durerilor concomitent cu umflarea articulaţiilor iar seleniu realizează o protecţie enzimatică stopând astfel inflamaţiile şi durerile. Seleniul este un antioxidant care previne procesul de îmbătrânire asigurând protecţia împotriva anumitor factori cancerigeni.
Allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Usturoiul are multiple proprietăţi dintre care cele mai importante sunt: întăritor imunitar, tonic şi stimulent general, antiinflamator, antialgic, antiseptic intestinal şi pulmonar, bacteriostatic, hipotensor, încetinitor al pulsului, reechilibrant glandular, antisclerotic, diuretic, detoxifiant, antigutos, antiartritic, vermifug şi anticanceros.
El este indicat în: sistem imunitar slăbit, boli infecţioase (gripă, difterie, cistite), afecţiuni pulmonare, (bronşite, tuberculoză, astm, enfizem, tuse convulsivă), reumatism, gută, dureri articulare, tulburări circulatorii, hipertensiune arterială, varice, hemoroizi, arterioscleroză, astenie, depresie, slăbiciune generală, oboseală, litiază urinară, lipsa poftei de mâncare, surditate, chisturi, tumori, afecţiuni digestive (colici, gaze, greţuri, constipaţie, tulburări hepatice), viermi intestinali.
Usturoiul poate fi consumat în mod obişnuit în salate. Mărunţit poate fi luat simplu sau cu puţină miere, înainte sau după mese (cel puţin o jumătate de căţel). El poate fi folosit şi sub formă de tablete sau capsule pentru cei care evită usturoiul crud. De fapt, persoanele care nu suportă usturoiul au o deficienţă de natură digestivă.
Pentru întărirea imunităţii, pentru o stare generală mai bună sunt de ajutor următoarele cure:
a – cura de trei săptămâni pe an cu usturoi.
Se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol sucul obţinut prin mixarea a trei căţei de usturoi, fără să se mănânce nimic până la ora prânzului;
b – cura cu lichior de usturoi pentru creşterea vitalităţii.
Într-o sticlă de un litru se pune o treime usturoi pisat bine şi două treimi alcool. Se ţine la macerat 15 zile. Se consumă sub formă de picături. Se începe cura cu trei picături într-un pahar cu apă caldă, băut dimineaţa pe stomacul gol. Se creşte doza în fiecare zi cu câte o picătură până se ajunge la 25 de picături şi apoi se scade zilnic câte o picătură până se ajunge la trei picături.
c – cura cu tartine de usturoi. Seara se toacă marunt trei căţei de usturoi, câteva fire de pătrunjel şi se adaugă câteva picături de ulei de măsline. A doua zi dimineaţa se face o tartină pentru micul dejun (de preferinţă cu pâine de secară). Cura durează 10-15 zile.
O linguriţă de usturoi pisat amestecat cu puţin ulei de măsline luat seara la culcare, revigorează ficatul. Deseori câte trei căţei de usturoi pisaţi, luaţi de trei ori pe zi cu puţină apă, au efecte benefice în cistite. Pentru a neutraliza mirosul de usturoi se mestecă 2-3 boabe de cafea, câteva grăunţe de anason sau chimen, un măr sau un fir de pătrunjel.
Extern, usturoiul reprezintă un tonic general, antialgic, antifungic şi vindecător al plăgilor. El poate fi folosit în caz de rosături, băşici ale pielii, unele afecţiuni dermatologice şi chiar afecţiunea numită piciorul de atlet. Este vorba despre o ciupercă care apare pe talpa piciorului, talpa devenind aspră şi cu mici perforaţii uscate, provocând mâncărime, dureri sau arsuri.
Ciuperca aceasta se găseşte în special în duşumelele umede ale vestiarelor. În acest ultim caz se face o cură de cel puţin o săptămână în care se aplică zilnic usturoi proaspăt zdrobit pe piele în zona afectată. Se lasă o jumătate de oră, apoi se spală. Această cură este benefică şi pentru bătături, negi, sau porţiuni de ţesuturi întărite.
Dacă persoana cu afecţiunea respectivă nu suportă şi simte pielea arzând, atunci se înlătură usturoiul şi altă dată se foloseşte suc de usturoi diluat cu apă. Desigur, pentru a preveni recidivele, trebuiesc fierţi ciorapii.
Usturoiul nu este indicat persoanelor cu iritaţii ale stomacului şi intestinelor, precum şi femeilor care alăptează (modificaă gustul laptelui şi provoacă colici sugarului). El mai este contraindicat în tuse cu sânge sau în tuse seacă şi puternică pentru că poate irita.
Usturoiul reprezintă un leac străvechi folosit încă din antichitate de către egipteni, evrei, greci sau romani, în diverse afecţiuni. Astfel el era folosit pentru ameliorarea stării inimii, pentru fortificarea digestiei, pentru durerile de dinţi (un căţel strivit şi pus în locul dureros), ca prişniţă pentru umflăturile dureroase, ca tinctură pentru paraziţii intestinali sau pur şi simpu ca întăritor al imunităţii.
Timp de secole a constituit singurul mijloc de combatere a epidemiilor de ciumă. Usturoiul este considerat un puternic antibiotic natural care distruge viruşii, germenii patogeni şi diverşi microbi. Astfel sunt distruşi germenii care cauzează intoxicaţia cu salmonela, stafilococii care provoacă furunculele, ulceraţiile purulente ale pielii, streptococii, precum şi numeroşi fungi.
Usturoiul conţine o substanţă care fluidifică sângele, prevenind astfel chiagurile potenţial periculoase. El previne bolile arteriale prin faptul că încetineşte acumularea depunerilor de colesterol pe pereţii arterelor şi scade fibrinogenul.
De asemeni fluidifică secreţiile bronhice ajutând în bronşite şi astm bronşic. Usturoiul pe lângă vitaminele C, B1, B2, PP şi potasiu, sodiu, magneziu, calciu, fosfor, sulf, siliciu, fier, mangan, seleniu, germaniu, mai conţine şi unele substanţe ca alliina şi allicina. De fapt usturoiul reprezintă o bogată sursă de seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inimă şi a anumitor forme de cancer).
Seleniu este un mineral natural care întăreşte sistemul imunitar, stopează inflamaţiile, protejează sănătatea celulelor corpului, îmbunătăţeşte dispoziţia şi funcţia mentală, menţine articulaţiile într-o formă optimă. Cercetătorii francezi au descoperit faptul că usturoiul prin conţinutul ridicat de seleniu favorizează secretia serotoninei, hormon ce influenţează buna dispoziţie.
Astfel usturoiul contribuie la reducerea stressului şi a stării de anxietate, la instalarea unei stări de bine. Celulele nervoase au nevoie de seleniu pentru a produce antioxidanţi importanţi pentru creier (cum ar fi antioxidantul glutation) care influenţează funcţionarea optimă a lui.
Deasemenea artrita este o boală ce constă în deteriorarea celulelor articulaţiilor de către radicalii liberi ducând la apariţia durerilor concomitent cu umflarea articulaţiilor iar seleniu realizează o protecţie enzimatică stopând astfel inflamaţiile şi durerile. Seleniul este un antioxidant care previne procesul de îmbătrânire asigurând protecţia împotriva anumitor factori cancerigeni.
Allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Usturoiul are multiple proprietăţi dintre care cele mai importante sunt: întăritor imunitar, tonic şi stimulent general, antiinflamator, antialgic, antiseptic intestinal şi pulmonar, bacteriostatic, hipotensor, încetinitor al pulsului, reechilibrant glandular, antisclerotic, diuretic, detoxifiant, antigutos, antiartritic, vermifug şi anticanceros.
El este indicat în: sistem imunitar slăbit, boli infecţioase (gripă, difterie, cistite), afecţiuni pulmonare, (bronşite, tuberculoză, astm, enfizem, tuse convulsivă), reumatism, gută, dureri articulare, tulburări circulatorii, hipertensiune arterială, varice, hemoroizi, arterioscleroză, astenie, depresie, slăbiciune generală, oboseală, litiază urinară, lipsa poftei de mâncare, surditate, chisturi, tumori, afecţiuni digestive (colici, gaze, greţuri, constipaţie, tulburări hepatice), viermi intestinali.
Usturoiul poate fi consumat în mod obişnuit în salate. Mărunţit poate fi luat simplu sau cu puţină miere, înainte sau după mese (cel puţin o jumătate de căţel). El poate fi folosit şi sub formă de tablete sau capsule pentru cei care evită usturoiul crud. De fapt, persoanele care nu suportă usturoiul au o deficienţă de natură digestivă.
Pentru întărirea imunităţii, pentru o stare generală mai bună sunt de ajutor următoarele cure:
a – cura de trei săptămâni pe an cu usturoi.
Se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol sucul obţinut prin mixarea a trei căţei de usturoi, fără să se mănânce nimic până la ora prânzului;
b – cura cu lichior de usturoi pentru creşterea vitalităţii.
Într-o sticlă de un litru se pune o treime usturoi pisat bine şi două treimi alcool. Se ţine la macerat 15 zile. Se consumă sub formă de picături. Se începe cura cu trei picături într-un pahar cu apă caldă, băut dimineaţa pe stomacul gol. Se creşte doza în fiecare zi cu câte o picătură până se ajunge la 25 de picături şi apoi se scade zilnic câte o picătură până se ajunge la trei picături.
c – cura cu tartine de usturoi. Seara se toacă marunt trei căţei de usturoi, câteva fire de pătrunjel şi se adaugă câteva picături de ulei de măsline. A doua zi dimineaţa se face o tartină pentru micul dejun (de preferinţă cu pâine de secară). Cura durează 10-15 zile.
O linguriţă de usturoi pisat amestecat cu puţin ulei de măsline luat seara la culcare, revigorează ficatul. Deseori câte trei căţei de usturoi pisaţi, luaţi de trei ori pe zi cu puţină apă, au efecte benefice în cistite. Pentru a neutraliza mirosul de usturoi se mestecă 2-3 boabe de cafea, câteva grăunţe de anason sau chimen, un măr sau un fir de pătrunjel.
Extern, usturoiul reprezintă un tonic general, antialgic, antifungic şi vindecător al plăgilor. El poate fi folosit în caz de rosături, băşici ale pielii, unele afecţiuni dermatologice şi chiar afecţiunea numită piciorul de atlet. Este vorba despre o ciupercă care apare pe talpa piciorului, talpa devenind aspră şi cu mici perforaţii uscate, provocând mâncărime, dureri sau arsuri.
Ciuperca aceasta se găseşte în special în duşumelele umede ale vestiarelor. În acest ultim caz se face o cură de cel puţin o săptămână în care se aplică zilnic usturoi proaspăt zdrobit pe piele în zona afectată. Se lasă o jumătate de oră, apoi se spală. Această cură este benefică şi pentru bătături, negi, sau porţiuni de ţesuturi întărite.
Dacă persoana cu afecţiunea respectivă nu suportă şi simte pielea arzând, atunci se înlătură usturoiul şi altă dată se foloseşte suc de usturoi diluat cu apă. Desigur, pentru a preveni recidivele, trebuiesc fierţi ciorapii.
Usturoiul nu este indicat persoanelor cu iritaţii ale stomacului şi intestinelor, precum şi femeilor care alăptează (modificaă gustul laptelui şi provoacă colici sugarului). El mai este contraindicat în tuse cu sânge sau în tuse seacă şi puternică pentru că poate irita.
Cura cu Spanac
Articol scris de Dna Prof. Univ. Angela Elena Beju
Calitatile curative ale spanacului se cunosteau încă din cele mai vechi timpuri, el fiind numit şi "mătura intestinului" deoarece reprezintă cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea sistemului digestiv. Deasemenea se ştia ca spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiţionale este dăunător organismului.
Dacă în timpul preparării se schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat. Este necesar ca spanacul sa fie opărit foarte puţin sau consumat în stare crudă, de preferinţă în salată sau cu crudităţi.
Principalii constituenţi ai spanacului sunt: săruri minerale din belşug (sodium, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic), clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii.
Referitor la fier conţinutul lui este mijlociu (2- 5 mg la 100g) şi nu deosebit de mare, asa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier şi cu influenţă mai puternică în anemii. Spanacul este totuşi valoros prin celelalte componente ale sale.
Principalele proprietăţi: este un întăritor al sistemului imunitar, nutritiv şi tonifiant, reîntinereşte activitatea creerului acţionând benefic în pierderea memoriei şi în deficienţele de coordonare motorie, combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C) remineralizant de mare valoare, curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând eliminarea lor), tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii, creşte cantitatea de urină eliminată, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare, stimulează creşterea, provoacă eliminarea viermilor intestinali, previne infecţia gingiilor (pioreea).
Recomandări: datorită tuturor acestor proprietăti este recomandat nu numai pentru fortificarea organismului şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescentă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, senescentă, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sanguină crescută, afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate, prostatită.
Extern este recomandat în acnee, abces, psoriazis, arsuri, pecingini, plăgi atone. Modul de folosire: pentru tratarea anemiei, rahitismului, senescenţei, asteniei, se consumă frunzele proaspete în salate de crudităţi. Se poate consuma până la o jumătate kilogram spanac pe zi.
Frunzele proaspete mai sunt indicate şi în regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă şi al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului. În depresii se recomandă suc proaspăt, câte un pahar în fiecare dimineaţă.
Câte o jumatate de litru de suc proaspăt pe zi poate vindeca constipatiile rebele în cel mai scurt timp. Sucul de spanac ajută procesul de refacere al organelor bolnave, ajută în ulcer duodenal, anemie pernicioasă, slăbiciune, convulsii, deficienţe ale glandelor suprarenale sau ale tiroidei, hipo şi hipertensiune, sângerarea gingiilor, umflarea membrelor, dureri de cap, migrene, furunculoză, abcese dentare etc.
Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică se recomandă infuzie cu o linguriţă de frunze zdrobite peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperit 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi.
Extern, frunzele se opăresc sau se fierb în ulei de măsline sau în ulei de soia şi se pun cataplasme. Contraindicaţii: spanacul conţine acid uric şi nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiază urică. El mai contine oxalati de potasiu şi de calciu şi nu este recomandat în inflamaţii gastrice şi intestinale, boli hepatice, precum şi în artrite, reumatism.
Calitatile curative ale spanacului se cunosteau încă din cele mai vechi timpuri, el fiind numit şi "mătura intestinului" deoarece reprezintă cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea sistemului digestiv. Deasemenea se ştia ca spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiţionale este dăunător organismului.
Dacă în timpul preparării se schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat. Este necesar ca spanacul sa fie opărit foarte puţin sau consumat în stare crudă, de preferinţă în salată sau cu crudităţi.
Principalii constituenţi ai spanacului sunt: săruri minerale din belşug (sodium, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic), clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii.
Referitor la fier conţinutul lui este mijlociu (2- 5 mg la 100g) şi nu deosebit de mare, asa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier şi cu influenţă mai puternică în anemii. Spanacul este totuşi valoros prin celelalte componente ale sale.
Principalele proprietăţi: este un întăritor al sistemului imunitar, nutritiv şi tonifiant, reîntinereşte activitatea creerului acţionând benefic în pierderea memoriei şi în deficienţele de coordonare motorie, combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C) remineralizant de mare valoare, curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând eliminarea lor), tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii, creşte cantitatea de urină eliminată, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare, stimulează creşterea, provoacă eliminarea viermilor intestinali, previne infecţia gingiilor (pioreea).
Recomandări: datorită tuturor acestor proprietăti este recomandat nu numai pentru fortificarea organismului şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescentă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, senescentă, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sanguină crescută, afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate, prostatită.
Extern este recomandat în acnee, abces, psoriazis, arsuri, pecingini, plăgi atone. Modul de folosire: pentru tratarea anemiei, rahitismului, senescenţei, asteniei, se consumă frunzele proaspete în salate de crudităţi. Se poate consuma până la o jumătate kilogram spanac pe zi.
Frunzele proaspete mai sunt indicate şi în regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă şi al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului. În depresii se recomandă suc proaspăt, câte un pahar în fiecare dimineaţă.
Câte o jumatate de litru de suc proaspăt pe zi poate vindeca constipatiile rebele în cel mai scurt timp. Sucul de spanac ajută procesul de refacere al organelor bolnave, ajută în ulcer duodenal, anemie pernicioasă, slăbiciune, convulsii, deficienţe ale glandelor suprarenale sau ale tiroidei, hipo şi hipertensiune, sângerarea gingiilor, umflarea membrelor, dureri de cap, migrene, furunculoză, abcese dentare etc.
Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică se recomandă infuzie cu o linguriţă de frunze zdrobite peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperit 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi.
Extern, frunzele se opăresc sau se fierb în ulei de măsline sau în ulei de soia şi se pun cataplasme. Contraindicaţii: spanacul conţine acid uric şi nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiază urică. El mai contine oxalati de potasiu şi de calciu şi nu este recomandat în inflamaţii gastrice şi intestinale, boli hepatice, precum şi în artrite, reumatism.
Cura cu castraveţi
Articol scris de Dna Prof. Univ. Angela Elena Beju
Castraveţii au un conţinut mare de apă (95%), enzime, vitamine (A, B1, B2, C), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, zinc, mangan, molibden, iod. Este foarte răcoritor în stările subfebrile sau în zilele călduroase de vară, depurativ în gută, diuretic, dizolvant al acidului uric şi al uraţilor, detoxifiant sanguin, antiinflamator, decongestionant al pielii.
Provoacă şi ajută la eliminarea substanţelor toxice din organism, provoacă şi întreţine somnul.
Castraveţii sunt indicaţi în: intoxicaţii, gută, artrită, litiază renală sau vezicală, iritaţii ale căilor urinare, iritaţii ale căilor respiratorii, diabet zaharat, hemoragii, colibaciloză, colici şi iritaţii intestinale. Extern pot fi folosiţi în prurit, pecingine, crăpături ale pielii, eczeme, eritem, inflamaţii ale pielii, riduri, tăieturi.
Pot fi consumaţi în stare proaspătă sub formă de salată simplă sau în amestec cu alte legume. Se consumă 300-500 g pe zi, în cure de câte 21 de zile. Pot fi consumaţi şi sub formă de suc proaspăt obţinut prin stoarcere. Se iau 2-3 linguri de dimineaţă.
În amestec, 200 ml suc de castraveţi, 200 ml suc de morcovi, 200 ml suc de ridiche neagră, 10 grame de miere, este considerat cel mai puternic dizolvant al calculilor renali.
Se bea în trei reprize, dimineaţa, la prânz şi seara. Pe perioada cât timp se fac curele, alimentaţia trebuie să fie naturală, fără proteine de origine animală. Seminţele de castraveţi reprezintă un remediu pentru calmarea tusei.Se face decoct preparat din o lingură seminţe de castraveţi la o cană cu apă.
Are acţiune expectorantă şi calmantă. Extern, pentru inflamaţiile şi iritaţiile pielii, pentru arsuri solare, se pun cataplasme locale, cu felii de castraveţi. În cosmetică pentru combaterea ridurilor, se aplică pe faţă felii de castraveţi, proaspeţi. Pentru combaterea pistruilor, tonifierea şi catifelarea tenului, se pune pe faţă o mască cu suc de castraveţi (timp de 20 minute).
Se utilizează în special de către persoanele cu ten gras. Se pot face şi loţionări cu lapte în care se macerează câteva ore felii de castraveţi tăiate fin. Aceste loţionări făcute de câteva ori pe zi constituie un remediu şi pentru petele roşii de pe faţă.
Castraveţii au un conţinut mare de apă (95%), enzime, vitamine (A, B1, B2, C), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, zinc, mangan, molibden, iod. Este foarte răcoritor în stările subfebrile sau în zilele călduroase de vară, depurativ în gută, diuretic, dizolvant al acidului uric şi al uraţilor, detoxifiant sanguin, antiinflamator, decongestionant al pielii.
Provoacă şi ajută la eliminarea substanţelor toxice din organism, provoacă şi întreţine somnul.
Castraveţii sunt indicaţi în: intoxicaţii, gută, artrită, litiază renală sau vezicală, iritaţii ale căilor urinare, iritaţii ale căilor respiratorii, diabet zaharat, hemoragii, colibaciloză, colici şi iritaţii intestinale. Extern pot fi folosiţi în prurit, pecingine, crăpături ale pielii, eczeme, eritem, inflamaţii ale pielii, riduri, tăieturi.
Pot fi consumaţi în stare proaspătă sub formă de salată simplă sau în amestec cu alte legume. Se consumă 300-500 g pe zi, în cure de câte 21 de zile. Pot fi consumaţi şi sub formă de suc proaspăt obţinut prin stoarcere. Se iau 2-3 linguri de dimineaţă.
În amestec, 200 ml suc de castraveţi, 200 ml suc de morcovi, 200 ml suc de ridiche neagră, 10 grame de miere, este considerat cel mai puternic dizolvant al calculilor renali.
Se bea în trei reprize, dimineaţa, la prânz şi seara. Pe perioada cât timp se fac curele, alimentaţia trebuie să fie naturală, fără proteine de origine animală. Seminţele de castraveţi reprezintă un remediu pentru calmarea tusei.Se face decoct preparat din o lingură seminţe de castraveţi la o cană cu apă.
Are acţiune expectorantă şi calmantă. Extern, pentru inflamaţiile şi iritaţiile pielii, pentru arsuri solare, se pun cataplasme locale, cu felii de castraveţi. În cosmetică pentru combaterea ridurilor, se aplică pe faţă felii de castraveţi, proaspeţi. Pentru combaterea pistruilor, tonifierea şi catifelarea tenului, se pune pe faţă o mască cu suc de castraveţi (timp de 20 minute).
Se utilizează în special de către persoanele cu ten gras. Se pot face şi loţionări cu lapte în care se macerează câteva ore felii de castraveţi tăiate fin. Aceste loţionări făcute de câteva ori pe zi constituie un remediu şi pentru petele roşii de pe faţă.
Cura cu suc de varză
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Varza conţine 91,7% apă si proteine, lipide, glucide, vitaminele: A, B1, B2, C, PP, K. Contine minerale: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, sulf. Varza are efecte: anticanceroase, antidiareice, analgezice, antianemice, antihemoragice, antiinflamatoare, antiseptice si este: cicatrizantă, depurativă, decongestionantă, diuretică, emolientă, golactogenă, hipoglicemiantă, laxativă, remineralizantă şi vitamizantă.
Cura este recomandată în anemie, ascită, edeme, demineralizare, gripă, afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale, litiază urinară, diabet, rahitism, scorbut, insuficienţă cardiacă, nervozitate, stări depresive, îmbătrânire.
Cura constă în administrarea a două pahare de suc de varză pe zi, între mese timp de 3-4 săptămâni, după care se face o pauză de 1-2 săptămâni.
În cazul ulcerului gastric se iau trei pahare de suc pe zi, între mese. În digestii anevoioase se iau 2-3 linguri de suc pe zi. Sucul de varză poate fi asociat cu suc de morcovi în părţi egale. El poate fi folosit în ciroză, colită, edeme, etc. Varza poate fi consumată şi în salate de crudităţi (300-400 g pe zi).
Pentru bronşite, laringite, astm se face un decoct cu 60 g varză tăiată mărunt şi 500 ml apă. Se fierbe o oră, se adaugă 70g miere. Se consumă 2-3 pahare pe zi. Pentru inflamaţiile din gură şi gât se face gargară cu suc de varză amestecat cu miere.
Extern se foloseşte pentru calmarea durerilor musculare, a nevralgiilor reumatismale (lumbago, sciatică) sau gutoase, contuzii sau entorse. Se mai foloseşte ca cicatrizant pentru plăgi, în ulcere varicoase, degerături, arsuri, flegmoane, panariţiu, furuncule, abcese.
Se pun cataplasme cu frunze de varză strivite cu o sticlă (înaintea strivirii se înlatură nervura principală), aplicate direct pe piele şi fixate cu pansament. Se schimbă de două ori pe zi. Pentru varice, flebită sau arterită se pun cataplasme cu două, trei straturi de fruze de varză proaspătă peste care se aplică un pansament.
Pentru ochi înroşiţi şi înlăcrimaţi se pun seara la culcare câteva picături de suc de varză în ochi. În cosmetică sucul de varză se utilizează pentru revitalizarea ţesuturilor şi contra acneei. Se fac loţionări cu suc de varză proaspătă.
Pentru crăpături ale pielii se pun cataplasme cu frunze de varză strivite şi unse cu ulei de măsline.
Varza conţine 91,7% apă si proteine, lipide, glucide, vitaminele: A, B1, B2, C, PP, K. Contine minerale: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, sulf. Varza are efecte: anticanceroase, antidiareice, analgezice, antianemice, antihemoragice, antiinflamatoare, antiseptice si este: cicatrizantă, depurativă, decongestionantă, diuretică, emolientă, golactogenă, hipoglicemiantă, laxativă, remineralizantă şi vitamizantă.
Cura este recomandată în anemie, ascită, edeme, demineralizare, gripă, afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale, litiază urinară, diabet, rahitism, scorbut, insuficienţă cardiacă, nervozitate, stări depresive, îmbătrânire.
Cura constă în administrarea a două pahare de suc de varză pe zi, între mese timp de 3-4 săptămâni, după care se face o pauză de 1-2 săptămâni.
În cazul ulcerului gastric se iau trei pahare de suc pe zi, între mese. În digestii anevoioase se iau 2-3 linguri de suc pe zi. Sucul de varză poate fi asociat cu suc de morcovi în părţi egale. El poate fi folosit în ciroză, colită, edeme, etc. Varza poate fi consumată şi în salate de crudităţi (300-400 g pe zi).
Pentru bronşite, laringite, astm se face un decoct cu 60 g varză tăiată mărunt şi 500 ml apă. Se fierbe o oră, se adaugă 70g miere. Se consumă 2-3 pahare pe zi. Pentru inflamaţiile din gură şi gât se face gargară cu suc de varză amestecat cu miere.
Extern se foloseşte pentru calmarea durerilor musculare, a nevralgiilor reumatismale (lumbago, sciatică) sau gutoase, contuzii sau entorse. Se mai foloseşte ca cicatrizant pentru plăgi, în ulcere varicoase, degerături, arsuri, flegmoane, panariţiu, furuncule, abcese.
Se pun cataplasme cu frunze de varză strivite cu o sticlă (înaintea strivirii se înlatură nervura principală), aplicate direct pe piele şi fixate cu pansament. Se schimbă de două ori pe zi. Pentru varice, flebită sau arterită se pun cataplasme cu două, trei straturi de fruze de varză proaspătă peste care se aplică un pansament.
Pentru ochi înroşiţi şi înlăcrimaţi se pun seara la culcare câteva picături de suc de varză în ochi. În cosmetică sucul de varză se utilizează pentru revitalizarea ţesuturilor şi contra acneei. Se fac loţionări cu suc de varză proaspătă.
Pentru crăpături ale pielii se pun cataplasme cu frunze de varză strivite şi unse cu ulei de măsline.
Cura cu suc de ţelină
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Ţelina conţine magneziu, mangan, fier, săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, forsfor), vitaminele A, B1, B2, C, acid glutamic.
Proprietăţi: favorizează digestia, provoacă eliminarea gazelor intestinale, elimină toxinele din organism, creşte cantitatea de urină eliminată, favorizează creşterea transpiraţiei, stimulează drenarea bilei, stimulează secreţia glandelor mamare, determină scăderea glucozei în sânge, favorizează slăbirea şi grăbeşte vindecarea rănilor, scade tensiunea arterială, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat, stimulează sexualitatea şi intervine favorabil în creşterea potenţei, provoacă eliminarea viermilor intestinali. Are proprietăţi expectorante şi de calmare a tusei.
Este tonic al sistemului nervos şi glandular (mai ales al glandelor suprarenale) si regenerator sanguin.
Sucul de ţelină este recomandat în digestii lente, astenie, surmenaj, convalescenţe, insuficienţă suprarenală, nervozitate, afecţiuni ale vezicii urinare, afecţiuni cardiace, edeme cardio-renale, diabet, litiază renală, anorexite, hidropizie, retenţie urinară, obezitate, gută, febră intermitentă, bronşită, tuse cronică.
Cura constă în 100 g suc luat dimineaţa înainte de masă, timp de 15-20 de zile. Ţelina poate fi consumată şi sub formă de salată simplă sau în amestec cu morcovi şi mere rase. Adăugănd puţin ulei de măsline şi puţină zeamă de lămâie se obţine o excelentă salată, aliment - medicament.
Pentru afecţiuni oftalmice, se picură pe pleoape câteva picături sau se tamponează uşor cu un tampon steril, umectat cu suc. Tinctura de ţelină:se prepară din rădăcini mărunţite şi alcool diluat de 40 grade în părţi egale. Se ia câte o linguriţă de două ori pe zi.
Vin tonic: se pune la macerat 48 de ore o rădăcină de ţelină mărunţită într-un litru de vin alb, adăugându-se 100 g miere. Se iau două, trei păhărele pe zi. Este un tonic general cu efecte diuretice.
Extern, combate degerăturile prin folosirea băilor locale. Se fierbe o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt în doi litrii de apă timp de 45 minute.Se ţin părţile degerate în decoctul cât se poate de cald, reîncălzindu-se pentru a se folosi de trei ori pe zi.
Tratamentul durează 3 - 5 zile. Pentru iritaţii ale pielii mâinilor se fierbe o ţelină mare în 500 ml apă timp de 30 minute. Când decoctul devine călduţ, se introduc mâinile şi se lasă să acţioneze timp de 15 minute.
Ţelina conţine magneziu, mangan, fier, săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, forsfor), vitaminele A, B1, B2, C, acid glutamic.
Proprietăţi: favorizează digestia, provoacă eliminarea gazelor intestinale, elimină toxinele din organism, creşte cantitatea de urină eliminată, favorizează creşterea transpiraţiei, stimulează drenarea bilei, stimulează secreţia glandelor mamare, determină scăderea glucozei în sânge, favorizează slăbirea şi grăbeşte vindecarea rănilor, scade tensiunea arterială, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat, stimulează sexualitatea şi intervine favorabil în creşterea potenţei, provoacă eliminarea viermilor intestinali. Are proprietăţi expectorante şi de calmare a tusei.
Este tonic al sistemului nervos şi glandular (mai ales al glandelor suprarenale) si regenerator sanguin.
Sucul de ţelină este recomandat în digestii lente, astenie, surmenaj, convalescenţe, insuficienţă suprarenală, nervozitate, afecţiuni ale vezicii urinare, afecţiuni cardiace, edeme cardio-renale, diabet, litiază renală, anorexite, hidropizie, retenţie urinară, obezitate, gută, febră intermitentă, bronşită, tuse cronică.
Cura constă în 100 g suc luat dimineaţa înainte de masă, timp de 15-20 de zile. Ţelina poate fi consumată şi sub formă de salată simplă sau în amestec cu morcovi şi mere rase. Adăugănd puţin ulei de măsline şi puţină zeamă de lămâie se obţine o excelentă salată, aliment - medicament.
Pentru afecţiuni oftalmice, se picură pe pleoape câteva picături sau se tamponează uşor cu un tampon steril, umectat cu suc. Tinctura de ţelină:se prepară din rădăcini mărunţite şi alcool diluat de 40 grade în părţi egale. Se ia câte o linguriţă de două ori pe zi.
Vin tonic: se pune la macerat 48 de ore o rădăcină de ţelină mărunţită într-un litru de vin alb, adăugându-se 100 g miere. Se iau două, trei păhărele pe zi. Este un tonic general cu efecte diuretice.
Extern, combate degerăturile prin folosirea băilor locale. Se fierbe o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt în doi litrii de apă timp de 45 minute.Se ţin părţile degerate în decoctul cât se poate de cald, reîncălzindu-se pentru a se folosi de trei ori pe zi.
Tratamentul durează 3 - 5 zile. Pentru iritaţii ale pielii mâinilor se fierbe o ţelină mare în 500 ml apă timp de 30 minute. Când decoctul devine călduţ, se introduc mâinile şi se lasă să acţioneze timp de 15 minute.
Cura cu suc de sfeclă roşie
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Sfecla roşie conţine: protide, hidraţi de carbon, enzime, vitamine (A, B, C, PP), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, magneziu, zinc, brom.
Proprietăţi generale: este nutritivă, energetică, răcoritoare, antianemică, mineralizantă, hipotensoare, stimulatoare a activităţii ficatului.
Sucul este recomandat în colite, enterite, afecţiuni ale ficatului, demineralizare, anemii, nevrite, tuberculoză, viroze, afecţiuni renale, litiază urică, diateză urică. Cura constă în 100 - 150 ml pe zi de suc, luat dimineaţa pe stomacul gol. Sfecla se poate folosi şi rasă la salate cu puţin ulei şi lămâie sau cu puţin ulei şi hrean. Pentru litiază urică şi diateză urică sucul se amestecă cu suc de morcovi şi de castraveţi în părţi egale. Sucul de sfeclă este contraindicat diabeticilor.
În bolile de plămâni, bolile de ficat , chiar şi pentru hepatita C se recomandă un macerat din sfeclă .Se taie în bucăţi 1 kg sfeclă şi se amestecă cu o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o legătură de leuştean, o căpăţână de usturoi şi o linguriţă drojdie sau o mână de mălai.
Deasupra acestui amestec se toarnă apă şi se lasă la macerat la temperatura camerei. Când lichidul este acrit se strecoară şi poate fi consumat.Se beau două pahare pe zi.
Amestecul rămas după strecurare mai poate fi folosit a doua oară dar rezultă un macerat mai slab şi în acest caz se beau 4 pahare pe zi. Cura cu acest macerat curăţă organismul de toxine şi poate fi folosită pe perioade mai lungi de timp în cursul anului.
Sfecla roşie conţine: protide, hidraţi de carbon, enzime, vitamine (A, B, C, PP), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, magneziu, zinc, brom.
Proprietăţi generale: este nutritivă, energetică, răcoritoare, antianemică, mineralizantă, hipotensoare, stimulatoare a activităţii ficatului.
Sucul este recomandat în colite, enterite, afecţiuni ale ficatului, demineralizare, anemii, nevrite, tuberculoză, viroze, afecţiuni renale, litiază urică, diateză urică. Cura constă în 100 - 150 ml pe zi de suc, luat dimineaţa pe stomacul gol. Sfecla se poate folosi şi rasă la salate cu puţin ulei şi lămâie sau cu puţin ulei şi hrean. Pentru litiază urică şi diateză urică sucul se amestecă cu suc de morcovi şi de castraveţi în părţi egale. Sucul de sfeclă este contraindicat diabeticilor.
În bolile de plămâni, bolile de ficat , chiar şi pentru hepatita C se recomandă un macerat din sfeclă .Se taie în bucăţi 1 kg sfeclă şi se amestecă cu o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o legătură de leuştean, o căpăţână de usturoi şi o linguriţă drojdie sau o mână de mălai.
Deasupra acestui amestec se toarnă apă şi se lasă la macerat la temperatura camerei. Când lichidul este acrit se strecoară şi poate fi consumat.Se beau două pahare pe zi.
Amestecul rămas după strecurare mai poate fi folosit a doua oară dar rezultă un macerat mai slab şi în acest caz se beau 4 pahare pe zi. Cura cu acest macerat curăţă organismul de toxine şi poate fi folosită pe perioade mai lungi de timp în cursul anului.
Cura cu suc de ridiche neagră
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Ridichea neagră conţine vitaminele A, B,C, P, potasiu, calciu, iod, magneziu, sulf, enzime şi un ulei volatil sulfurat - rafanolul.
Are proprietăţi antiscorbutice, antialergice, antitusive, tonifică respiraţia, stimulează ficatul şi provoacă golirea vezicii biliare, menţine nivelul de hormoni în echilibru.
Sucul de ridiche neagră este indicat în diverse boli ale ficatului, litiază biliară, dischinezii, coliciste cronice, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm bronşic, tuse, alergii, reumatism, artrită, probleme digestive (ajută la digestie), rinită, sinuzită, afecţiuni ale toiroidei.
Sucul se obţine din frunze şi rădăcini cu ajutorul mixerului electric. Se administrează 4 - 6 linguri pe zi.
Sucul de ridiche poate fi folosit şi în amestec cu miere. Se amestecă un sfert de litru suc de ridiche neagră cu o jumătate de pahar de miere. Se consumă 3 - 6 linguri între mese. Tratamentul se menţine până la ameliorare şi este indicat în dischinezie biliară, favorizând eliminarea bilei.
Pentru tratarea bronşitei cronice, tusei şi răguşelii se prepară un amestec dintr-o jumătate de pahar de suc de ridichi negre şi o jumătate de pahar de miere. Amestecul se păstrează în frigider. Se consumă 1-2 linguriţe pe zi, pentru adulţi. Tot pentru tratamentul tusei se poate folosi siropul obţinut în felul următor: se taie o ridiche neagră în jumătate. În fiecare jumătate se face o gaură adâncă în care se pune miere. Se lasă la macerat 6 ore după care siropul este gata. După consumarea siropului se mai poate pune încă o dată miere. Sunt suficiente câteva zile de tratament.
Sucul de ridiche mai poate fi folosit în combinaţie cu suc de morcov, păstârnac sau pătrunjel.
Ridichea neagră conţine vitaminele A, B,C, P, potasiu, calciu, iod, magneziu, sulf, enzime şi un ulei volatil sulfurat - rafanolul.
Are proprietăţi antiscorbutice, antialergice, antitusive, tonifică respiraţia, stimulează ficatul şi provoacă golirea vezicii biliare, menţine nivelul de hormoni în echilibru.
Sucul de ridiche neagră este indicat în diverse boli ale ficatului, litiază biliară, dischinezii, coliciste cronice, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm bronşic, tuse, alergii, reumatism, artrită, probleme digestive (ajută la digestie), rinită, sinuzită, afecţiuni ale toiroidei.
Sucul se obţine din frunze şi rădăcini cu ajutorul mixerului electric. Se administrează 4 - 6 linguri pe zi.
Sucul de ridiche poate fi folosit şi în amestec cu miere. Se amestecă un sfert de litru suc de ridiche neagră cu o jumătate de pahar de miere. Se consumă 3 - 6 linguri între mese. Tratamentul se menţine până la ameliorare şi este indicat în dischinezie biliară, favorizând eliminarea bilei.
Pentru tratarea bronşitei cronice, tusei şi răguşelii se prepară un amestec dintr-o jumătate de pahar de suc de ridichi negre şi o jumătate de pahar de miere. Amestecul se păstrează în frigider. Se consumă 1-2 linguriţe pe zi, pentru adulţi. Tot pentru tratamentul tusei se poate folosi siropul obţinut în felul următor: se taie o ridiche neagră în jumătate. În fiecare jumătate se face o gaură adâncă în care se pune miere. Se lasă la macerat 6 ore după care siropul este gata. După consumarea siropului se mai poate pune încă o dată miere. Sunt suficiente câteva zile de tratament.
Sucul de ridiche mai poate fi folosit în combinaţie cu suc de morcov, păstârnac sau pătrunjel.
vineri, 19 octombrie 2007
Cura cu suc de cartofi
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Cartoful este bogat in amidon, glucoza, vitaminele B 1, B 6, acid pantoteic, acid folic, vitaminele C si K in cantitati reduse, minerale: calciu, magneziu, fosfor, mangan, mai contine Cu si in plus o oxidaza cu actiune favorabila asupra mucoasei gastrice.
Cartofii de culoare verde trebuiesc evitati pentru ca ei contin o substanta daunatoare numita solanina care provoaca grave tulburari in organism. Aceasta leguma foarte apreciata din punct de vedere culinar, este un aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor aparatului digestiv, antispasmodic si antiulceros.
Indicatii:
Este indicat în artritism, obezitate, diabet, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, diabet, scorbut. Pentru gastrită hiperacidă, ulcer gastroduodenal, litiază biliară se beau 2-3 păharele, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de suc proaspăt de tuberculi, timp de o lună. Pentru ulcer gastroduodenal, diabet, cancer gastric se recomandă o jumătate de pahar de suc proaspăt, luat de patru ori pe zi timp de o lună.
Pentru hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, glicozurie, scorbut, se recomandă o jumătate de pahar de suc de cartofi amestecat cu suc de morcov sau de lămâie, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pentru insomnii, dureri de cap cronice, se recomandă o jumătate de pahar suc proaspăt, luat cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi înaintea prânzului, timp de 2-3 săptămâni.
În cosmetică amidonul din cartofi se utilizează în cazul tenurilor cu pori dilataţi şi riduri. În acest sens se aplică pe faţă o mască din suc de cartofi cruzi, argilă verde şi miere de albine. O altă mască simplă: se pun pe faţă felii de cartofi sau pastă rasă de cartofi, se lasă 5 - 10 minute şi apoi se spală faţa cu o infuzie de plante - eventual muşeţel.
Este eficientă şi pentru coşuri. În cazul în care ochii sunt umflaţi şi cu cearcăne, se rade cartoful crud pe o răzătoare fină şi se aplică pe pleoape în două comprese de tifon steril, timp de 30 minute. Se spală apoi ochii cu infuzie de albăstrele sau cu infuzie de trandafir.Se repetă această operaţiune la două - trei zile, rezultatele fiind spectaculoase.
Mâinile aspre pot beneficia de o mască de cartofi: pireul cald dintr-un cartof se amestecă cu o lingură de glicerină şi o linguriţă miere de albine. Se aplică pe mâini timp de 20 minute, după care se spală mâinile cu o infuzie de nalbă.
Cartoful este bogat in amidon, glucoza, vitaminele B 1, B 6, acid pantoteic, acid folic, vitaminele C si K in cantitati reduse, minerale: calciu, magneziu, fosfor, mangan, mai contine Cu si in plus o oxidaza cu actiune favorabila asupra mucoasei gastrice.
Cartofii de culoare verde trebuiesc evitati pentru ca ei contin o substanta daunatoare numita solanina care provoaca grave tulburari in organism. Aceasta leguma foarte apreciata din punct de vedere culinar, este un aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor aparatului digestiv, antispasmodic si antiulceros.
Indicatii:
Este indicat în artritism, obezitate, diabet, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, diabet, scorbut. Pentru gastrită hiperacidă, ulcer gastroduodenal, litiază biliară se beau 2-3 păharele, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de suc proaspăt de tuberculi, timp de o lună. Pentru ulcer gastroduodenal, diabet, cancer gastric se recomandă o jumătate de pahar de suc proaspăt, luat de patru ori pe zi timp de o lună.
Pentru hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, glicozurie, scorbut, se recomandă o jumătate de pahar de suc de cartofi amestecat cu suc de morcov sau de lămâie, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pentru insomnii, dureri de cap cronice, se recomandă o jumătate de pahar suc proaspăt, luat cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi înaintea prânzului, timp de 2-3 săptămâni.
În cosmetică amidonul din cartofi se utilizează în cazul tenurilor cu pori dilataţi şi riduri. În acest sens se aplică pe faţă o mască din suc de cartofi cruzi, argilă verde şi miere de albine. O altă mască simplă: se pun pe faţă felii de cartofi sau pastă rasă de cartofi, se lasă 5 - 10 minute şi apoi se spală faţa cu o infuzie de plante - eventual muşeţel.
Este eficientă şi pentru coşuri. În cazul în care ochii sunt umflaţi şi cu cearcăne, se rade cartoful crud pe o răzătoare fină şi se aplică pe pleoape în două comprese de tifon steril, timp de 30 minute. Se spală apoi ochii cu infuzie de albăstrele sau cu infuzie de trandafir.Se repetă această operaţiune la două - trei zile, rezultatele fiind spectaculoase.
Mâinile aspre pot beneficia de o mască de cartofi: pireul cald dintr-un cartof se amestecă cu o lingură de glicerină şi o linguriţă miere de albine. Se aplică pe mâini timp de 20 minute, după care se spală mâinile cu o infuzie de nalbă.
Tincturi
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.
Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.
Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.
Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.
O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.
Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi.
Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 - 15 picături înainte de mese.
Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii.
În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.
Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită.
O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.
Se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.
Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.
Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.
Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.
O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.
Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi.
Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 - 15 picături înainte de mese.
Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii.
În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.
Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită.
O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.
joi, 18 octombrie 2007
Siropuri
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Se prepară în două moduri:
Din soluţii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adaugă zahăr. La 360 ml. lichid se adaugă 640 g zahăr. Întrucât zahărul este dăunător este preferabil să se adauge zahăr invertit care se prepară foarte uşor. Reţeta de preparare a zahărului invertit: 1 Kg zahăr alb, 450 ml de apă şi o linguriţă de acid citric sau acid tartric (sare de lămâie). Toate aceste produse se fierb în clocote mici, timp de 10 minute într-un vas emailat (se interzice folosirea inoxului sau a aluminiului).
Fierbând în clocote, zahărul se transformă într-o compoziţie limpede ca mierea iar pe marginea vasului se adună o spumă pământie la culoare care se strânge cu lingura de lemn şi se aruncă. În ultimele 2-3 minute se micşorează intensitatea focului, pentru ca siropul să nu se închidă la culoare. Când este gata, zahărul nu mai colectează spumă şi are consistenţa unei smântâni mai subţiri.
Se lasă la răcit puţin şi când este călduţ încă, se strecoară prin două straturi de tifon şi se toarnă în borcane curate. Se foloseşte atât la ceai, cafea, lapte, siropuri cât şi la prăjituri (cu condiţia de a micşora cantitatea de lichid sau eventual de albuşuri). În loc de zahăr se poate folosi şi mierea. De exemplu, pentru un decoct de plante, la 40% lichid, se adaugă 60% miere,
2. Prepararea siropurilor din fructe sau legume proaspete: cătină, coacăze negre, gutui, afine, mure, ceapă, usturoi etc. Pentru siropul de fructe, se storc fructele şi se obţine în prima fază siropul natural de fructe (în care rămân neschimbate vitaminele şi mineralele). La acesta se adaugă zahăr invertit sau miere.
De obicei dacă siropul este îndulcit cu miere, la o parte concentrat natural se adaugă trei părţi miere. La siropul natural nu se adaugă coloranţi, arome sau conservanţi sintetici pentru că sunt dăunători sănătăţii.
Câteva siropuri preparate în casă:
- Sirop din pin: o mână de rămurele cu muguri şi ace de pin, 2 litri de apă minerală plată, miere naturală. Se taie mărunt rămurelele şi muguri de pin şi se pun la fiert într-un vas emailat. Când compoziţia a scăzut la jumătate se opreşte focul şi se lasă la răcit 20 de minute. Se strecoară prin tifon dublu şi se adaugă miere naturală după gust. Se administrază câte 6 linguriţe pe zi în tratamentul bronşitelor.
- Sirop din ridichi negre: trei ridichi negre, 400 g miere naturală. Ridichiile de mărime mijlocie se spală bine şi se dau prin răzatoare. Se pun într-un vas de porţelan şi se amestecă cu mierea. Se acoperă şi se lasă la macerat timp de 12 ore. Se strecoară prin tifon dublu şi siropul se pun la rece în vase de sticla de culoare închisă. Se iau 4-6 linguri pe zi. Este indicat în bronşite cronice, afecţiuni pulmonare, litiaze biliare. Este un sirop cu efecte deosebite în tuse rebelă.
- Sirop vermifug din usturoi: 500 g de ustsuroi, 1 litru de apă fierbinte, 3 Kg de miere naturală. Se mărunţeşte usturoiul fin în vas de lemn sau porţelan şi se opăreşte cu 1 litru de apă incalzita la aproximativ 75o C. Se amestecă de mai multe ori cu o lingură de lemn după care se acoperă etanş vasul şi se lasă în repaus timp de 50 de minute. Se strecoară apoi prin tifon dublu, se adaugă mierea, apoi se amestecă până la omogenizarea totală. Se consumă dimineaţa pe stomacul gol 3-4 linguri, până la eliminarea tuturor paraziţilor.
- Sirop din ceapă şi usturoi: 10 cepe mijlocii, o căpăţână mare de usturoi, 1 litru de lapte, 250 g miere naturală. Ceapa şi usturoiul se mărunţesc fin şi se pun împreună cu laptele la fiert timp de 5 minute. Se strecoară prin tifon, se răceşte şi apoi se amestecă cu mierea. Se administrează câte o lingură la două ore în decursul unei zile. Se foloseşte în tratamentul virozelor respiratorii, în tratamentul tusei în convalescenţă.
- Sirop de lămâie cu glicerină: o lămâie, 2 linguri de glicerină, miere. Lămâia se pune la fiert cu apă la foc domol timp de 10 minute, se taie uşor în două, şi se stoarce într-un pahar. În sucul obţinut se adaugă 2 linguri de glicerină, se agită bine amestecul şi se umple paharul cu miere. Se iau din acest amestec 6 linguriţe pe zi în cazul tusei rebele. Este eficient la toate vârstele.
- Sirop din suc de struguri: 1 litru de suc de struguri proaspăt roşu sau alb, 10 tulpini de pătrunjel cu tot cu frunze, 2 linguri de oţet din vin şi 300 g miere de tei. Se pune la fiert mustul cu pătrunjelul tăiat fin, timp de 10 minute, la foc domol si fără contact direct cu flacăra. După 10 minute se ia vasul de la sursa de foc, se adaugă oţetul şi mierea amestecând bine compoziţia. Se toarnă în sticle şi se păstrază la loc întunecos şi rece. Se consumă în scurt timp. Este recomandat în cardiopatie ischemică dureroasă, nevroză cardiacă şi în general în afecţiunile inimii.
- Sirop din coacăze negre cu zahăr invertit: 1,250 Kg coacăze negre, 1 Kg zahăr alb, 450 ml apă şi o linguriţă de acid citric sau acid tartric - sare de lămâie. Sucul obţinut din fructele zdrobite se amestecă cu zahărul invertit, se lasă la rece 24 de ore. Se toarnă în sticle de culoare închisă şi se păstrează la loc întunecos şi rece. Este un excelent tonic în stările de convalescenţă şi debilitate, cu efecte deosebite în anemii.
- Sirop de pătlagină: se fierb acoperit 200 g frunze de pătlagină proaspătă în 400 ml apă, la foc mic timp de jumătate de oră.Se lasă să se răcească, se strecoară şi se adaugă 100 g miere amestecănd bine.Se dau 6 linguriţe pe zi la copii sau 3-6 linguri pe zi la adulţi. Siropul ţine 3-4 zile la temperatura camerei sau 7 zile la frigider. Atentie: siropurile sunt contraindicate diabeticilor.
Se prepară în două moduri:
Din soluţii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adaugă zahăr. La 360 ml. lichid se adaugă 640 g zahăr. Întrucât zahărul este dăunător este preferabil să se adauge zahăr invertit care se prepară foarte uşor. Reţeta de preparare a zahărului invertit: 1 Kg zahăr alb, 450 ml de apă şi o linguriţă de acid citric sau acid tartric (sare de lămâie). Toate aceste produse se fierb în clocote mici, timp de 10 minute într-un vas emailat (se interzice folosirea inoxului sau a aluminiului).
Fierbând în clocote, zahărul se transformă într-o compoziţie limpede ca mierea iar pe marginea vasului se adună o spumă pământie la culoare care se strânge cu lingura de lemn şi se aruncă. În ultimele 2-3 minute se micşorează intensitatea focului, pentru ca siropul să nu se închidă la culoare. Când este gata, zahărul nu mai colectează spumă şi are consistenţa unei smântâni mai subţiri.
Se lasă la răcit puţin şi când este călduţ încă, se strecoară prin două straturi de tifon şi se toarnă în borcane curate. Se foloseşte atât la ceai, cafea, lapte, siropuri cât şi la prăjituri (cu condiţia de a micşora cantitatea de lichid sau eventual de albuşuri). În loc de zahăr se poate folosi şi mierea. De exemplu, pentru un decoct de plante, la 40% lichid, se adaugă 60% miere,
2. Prepararea siropurilor din fructe sau legume proaspete: cătină, coacăze negre, gutui, afine, mure, ceapă, usturoi etc. Pentru siropul de fructe, se storc fructele şi se obţine în prima fază siropul natural de fructe (în care rămân neschimbate vitaminele şi mineralele). La acesta se adaugă zahăr invertit sau miere.
De obicei dacă siropul este îndulcit cu miere, la o parte concentrat natural se adaugă trei părţi miere. La siropul natural nu se adaugă coloranţi, arome sau conservanţi sintetici pentru că sunt dăunători sănătăţii.
Câteva siropuri preparate în casă:
- Sirop din pin: o mână de rămurele cu muguri şi ace de pin, 2 litri de apă minerală plată, miere naturală. Se taie mărunt rămurelele şi muguri de pin şi se pun la fiert într-un vas emailat. Când compoziţia a scăzut la jumătate se opreşte focul şi se lasă la răcit 20 de minute. Se strecoară prin tifon dublu şi se adaugă miere naturală după gust. Se administrază câte 6 linguriţe pe zi în tratamentul bronşitelor.
- Sirop din ridichi negre: trei ridichi negre, 400 g miere naturală. Ridichiile de mărime mijlocie se spală bine şi se dau prin răzatoare. Se pun într-un vas de porţelan şi se amestecă cu mierea. Se acoperă şi se lasă la macerat timp de 12 ore. Se strecoară prin tifon dublu şi siropul se pun la rece în vase de sticla de culoare închisă. Se iau 4-6 linguri pe zi. Este indicat în bronşite cronice, afecţiuni pulmonare, litiaze biliare. Este un sirop cu efecte deosebite în tuse rebelă.
- Sirop vermifug din usturoi: 500 g de ustsuroi, 1 litru de apă fierbinte, 3 Kg de miere naturală. Se mărunţeşte usturoiul fin în vas de lemn sau porţelan şi se opăreşte cu 1 litru de apă incalzita la aproximativ 75o C. Se amestecă de mai multe ori cu o lingură de lemn după care se acoperă etanş vasul şi se lasă în repaus timp de 50 de minute. Se strecoară apoi prin tifon dublu, se adaugă mierea, apoi se amestecă până la omogenizarea totală. Se consumă dimineaţa pe stomacul gol 3-4 linguri, până la eliminarea tuturor paraziţilor.
- Sirop din ceapă şi usturoi: 10 cepe mijlocii, o căpăţână mare de usturoi, 1 litru de lapte, 250 g miere naturală. Ceapa şi usturoiul se mărunţesc fin şi se pun împreună cu laptele la fiert timp de 5 minute. Se strecoară prin tifon, se răceşte şi apoi se amestecă cu mierea. Se administrează câte o lingură la două ore în decursul unei zile. Se foloseşte în tratamentul virozelor respiratorii, în tratamentul tusei în convalescenţă.
- Sirop de lămâie cu glicerină: o lămâie, 2 linguri de glicerină, miere. Lămâia se pune la fiert cu apă la foc domol timp de 10 minute, se taie uşor în două, şi se stoarce într-un pahar. În sucul obţinut se adaugă 2 linguri de glicerină, se agită bine amestecul şi se umple paharul cu miere. Se iau din acest amestec 6 linguriţe pe zi în cazul tusei rebele. Este eficient la toate vârstele.
- Sirop din suc de struguri: 1 litru de suc de struguri proaspăt roşu sau alb, 10 tulpini de pătrunjel cu tot cu frunze, 2 linguri de oţet din vin şi 300 g miere de tei. Se pune la fiert mustul cu pătrunjelul tăiat fin, timp de 10 minute, la foc domol si fără contact direct cu flacăra. După 10 minute se ia vasul de la sursa de foc, se adaugă oţetul şi mierea amestecând bine compoziţia. Se toarnă în sticle şi se păstrază la loc întunecos şi rece. Se consumă în scurt timp. Este recomandat în cardiopatie ischemică dureroasă, nevroză cardiacă şi în general în afecţiunile inimii.
- Sirop din coacăze negre cu zahăr invertit: 1,250 Kg coacăze negre, 1 Kg zahăr alb, 450 ml apă şi o linguriţă de acid citric sau acid tartric - sare de lămâie. Sucul obţinut din fructele zdrobite se amestecă cu zahărul invertit, se lasă la rece 24 de ore. Se toarnă în sticle de culoare închisă şi se păstrează la loc întunecos şi rece. Este un excelent tonic în stările de convalescenţă şi debilitate, cu efecte deosebite în anemii.
- Sirop de pătlagină: se fierb acoperit 200 g frunze de pătlagină proaspătă în 400 ml apă, la foc mic timp de jumătate de oră.Se lasă să se răcească, se strecoară şi se adaugă 100 g miere amestecănd bine.Se dau 6 linguriţe pe zi la copii sau 3-6 linguri pe zi la adulţi. Siropul ţine 3-4 zile la temperatura camerei sau 7 zile la frigider. Atentie: siropurile sunt contraindicate diabeticilor.
miercuri, 17 octombrie 2007
CULEGEREA, USCAREA ŞI PĂSTRAREA PLANTELOR
Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju
Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină.
Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri.
Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.
Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă.
Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului. Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie.
Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite.
Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă. Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate. Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.
Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate. Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.
Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite.
Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.
Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri.
Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 - 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă.
O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate.
Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.
Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină.
Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri.
Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.
Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă.
Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului. Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie.
Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite.
Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă. Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate. Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.
Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate. Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.
Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite.
Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.
Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri.
Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 - 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă.
O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate.
Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.
STAREA DE SĂNĂTATE
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea.
Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii.
Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:
- alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;
- excesul de medicamente;
- undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
- poluarea atmosferică;
- fumatul;
- acoolul;
- poluarea apei;
- programul de muncă şi odihnă dezordonat;
- stress-ul;
- lipsa de activitate fizică.
Se cunoaşte faptul că din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia că un om în vârtă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.
Astfel apar:
- îmbătrânirea înainte de vreme;
- rigiditatea articulaţiilor;
- ochi obosiţi cu privire tulbure;
- piele palidă.
Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectată de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarcă următoarele:
- Abuzul de alimente de origine animală.
Alimentaţia predominant carnivoră, determină apariţia de litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroză etc. În plus alimentele de origine animală care îşi modifică compoziţia chimică după prăjirea lor la temperaturi înalte şi grăsimile adeseori refolosite, influenţează negativ organismul. Alimentele de origine animală pregătite la grătarul cu cărbuni, devin cancerigene atunci când sunt prea arse.
- Abuzul de făină şi zahăr - prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată.
Excesul de dulciuri rafinate crează multe neregului în organism, influenţând printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducând la obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.
- Abuzul de lipide – grăsimi.
Utilizarea zilnică a uleiurilor rafinate şi ultrarafinate, determină apariţia a numeroase afecţiuni digestive, circulatorii sau dermatologice. Este mult mai bine să fie folosite uleiurile grase nepurificate chimic.
- Abuzul de sare.
Doza zilnică este de 5 grame şi depăşirea ei poate produce afecţiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene, osteoporoză, hipertensiune, creind în acelaşi timp un teren favorabil pentru tuberculoză sau cancer. Se recomandă în alimentaţie sarea grunjoasă (sarea brută de mină), care este bogată în mineralele necesare organismului şi nu sarea extrafină, căci cu cât sarea este mai prelucrată, cu atât este mai dăunătoare organismului.
- Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate, abuzul de parizer sau de crenvuşti. De fapt, aditivii alimentari au luat o amploare deosebită neţinându-se cont de pericolul folosiri lor. Trebuiesc evitate pe cât posibil conservele şi băuturile răcoritoare, urmând o alimentaţie cât mai echilibrată şi naturală bazată pe multe fructe şi legume proaspete. Răcoritoarele cu aditivi alimentari pot fi înlocuite cu sucuri de legume şi fructe, sucuri benefice pentru întărirea sănătăţii.
O alimentaţie corectă presupune nu numai alegerea corespunzătoare a alimentelor ci şi o preparare corectă a lor urmărindu-se păstrarea a cât mai multe componente nutritive. Trebuie evitată prepararea alimentelor timp îndelungat căci astfel se distrug o bună parte din vitamine (de exemplu, prin fierberea îndelungată a legumelor se distruge 60% din vitamina C).
Prelucrarea culinară trebuie să fie minimă, simplă şi rapidă.
În alegerea alimentelor pentru hrana zilnică, trebuie ţinut cont de reacţia organismului şi de starea de sănătate. Este bine ca ea să fie schimbată în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Este cunoscut faptul că anumite persoane au predispoziţii ereditare de a contacta anumite boli. Afecţiuni ca tuberculoza, diabetul, tulburările circulatorii sau respiratorii, se regăsesc frecvent la copii, ca factor ereditar din partea mamei sau al tatălui. Aceste predispoziţii se vor transforma în boli atunci când părinţii transmit copiilor obiceiurile de viaţă (în special cele alimentare), propice declanşării lor. În marea majoritate a cazurilor apariţia bolii la copii poate fi prevenită prin schimbarea obiceiurilor alimentare şi a altor condiţii de viaţă.
Evitând pericolele puse în evidenţă şi acordând o mai mare atenţie alimentaţiei zilnice, sănătatea poate fi întreţinută şi întărită mult mai uşor. Referitor la problema medicamentelor ele pot fi uneori prieteni, alteori inamici ai omului, după felul cum sunt folosite. Îngrijirea stării de sănătate nu implică un consum abuziv de medicamente şi în general, medicamentele trebuie să corespundă bolii, iar doza prescrisă de medic trebuie să fie respectată cu stricteţe. Să nu uităm că majoritatea medicamentelor se filtrează prin ficat şi că eliminarea lor din corp se face prin rinichi, aceste organe putând fi afectate foarte uşor. Excesul de medicamente poate provoca dezechilibre foarte greu sau uneori imposibil de restabilt. Astfel, anticoncepţionalele orale distrug vitaminele B6, B12, C şi aciful folic, ceea ce determină stări de deprimare, tulburări emoţionale şi multe alte dezechilibre. La fel penicilina, tetraciclina, prednisonul, fenilbutazona şi diureticele, secătuiesc organismul de nutrienţi importanţi având acţiune asupra stării de spirit.
Laxativele afectează metabolismul calciului şi fosforului, iar orice laxativ administrat în exces distruge mari cantităţi de potasiu şi vitaminele A şi E, atât de necesare sănătăţii. Chiar şi miraculoasa aspirină, atât de des utilizată, triplează viteza de eliminare a vitaminei C, antioxidant deosebit de util sănătăţii. De asemeni, administrarea zilnică a unor medicamente pe perioade mari de timp, nu este indicată, pentru că poate să creeze obişnuinţă. Fiecare organism are o reactivitate proprie faţă de un medicament, iar reacţiile adverse diferă de la o persoană la alta şi de la o doză la alta. Am pus în evidenţă doar câteva exemple care atrag atenţia asupra consumului excesiv de medicamente de sinteză, ele trebuind consumate sub strictă supraveghere medicală. Trebuie remarcat faptul că substanţele de sinteză se comportă ca un corp străin introdus în organism, în timp ce plantele medicinale şi substanţele de biosinteză sunt inofensive.
Studiile au demonstrat că orice medicament de sinteză sau cu structură chimică necunoscută pentru organism, poate declanşa reacţii de hipersensibilitate şi deci de respingere. Uneori se crează reactii alergice sub forme severe ce pot pune în pericol viaţa. Statisticile demonstrează că în acest sens antibioticile şi antiinflamatoarele folosite fără indicaţiile de specialitate, se situează pe primul loc în privinţa reacţiilor alergice medicamentoase. Produsele naturale din plante, legume sau fructe, sunt acceptate cu mult mai mare uşurinţă de către organismul uman, ele grăbind vindecarea şi întărind sănătatea. Produsele naturale şi cele de sinteză nu se exclud ci se completează. Utilizarea plantelor în folosul sănătăţii constitue un mijloc eficient de vindecare, folosit din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Utilizarea plantelor ne scuteşte de multe suferinţe, de pierdere de timp şi bani.
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea.
Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii.
Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:
- alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;
- excesul de medicamente;
- undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
- poluarea atmosferică;
- fumatul;
- acoolul;
- poluarea apei;
- programul de muncă şi odihnă dezordonat;
- stress-ul;
- lipsa de activitate fizică.
Se cunoaşte faptul că din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia că un om în vârtă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.
Astfel apar:
- îmbătrânirea înainte de vreme;
- rigiditatea articulaţiilor;
- ochi obosiţi cu privire tulbure;
- piele palidă.
Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectată de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarcă următoarele:
- Abuzul de alimente de origine animală.
Alimentaţia predominant carnivoră, determină apariţia de litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroză etc. În plus alimentele de origine animală care îşi modifică compoziţia chimică după prăjirea lor la temperaturi înalte şi grăsimile adeseori refolosite, influenţează negativ organismul. Alimentele de origine animală pregătite la grătarul cu cărbuni, devin cancerigene atunci când sunt prea arse.
- Abuzul de făină şi zahăr - prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată.
Excesul de dulciuri rafinate crează multe neregului în organism, influenţând printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducând la obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.
- Abuzul de lipide – grăsimi.
Utilizarea zilnică a uleiurilor rafinate şi ultrarafinate, determină apariţia a numeroase afecţiuni digestive, circulatorii sau dermatologice. Este mult mai bine să fie folosite uleiurile grase nepurificate chimic.
- Abuzul de sare.
Doza zilnică este de 5 grame şi depăşirea ei poate produce afecţiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene, osteoporoză, hipertensiune, creind în acelaşi timp un teren favorabil pentru tuberculoză sau cancer. Se recomandă în alimentaţie sarea grunjoasă (sarea brută de mină), care este bogată în mineralele necesare organismului şi nu sarea extrafină, căci cu cât sarea este mai prelucrată, cu atât este mai dăunătoare organismului.
- Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate, abuzul de parizer sau de crenvuşti. De fapt, aditivii alimentari au luat o amploare deosebită neţinându-se cont de pericolul folosiri lor. Trebuiesc evitate pe cât posibil conservele şi băuturile răcoritoare, urmând o alimentaţie cât mai echilibrată şi naturală bazată pe multe fructe şi legume proaspete. Răcoritoarele cu aditivi alimentari pot fi înlocuite cu sucuri de legume şi fructe, sucuri benefice pentru întărirea sănătăţii.
O alimentaţie corectă presupune nu numai alegerea corespunzătoare a alimentelor ci şi o preparare corectă a lor urmărindu-se păstrarea a cât mai multe componente nutritive. Trebuie evitată prepararea alimentelor timp îndelungat căci astfel se distrug o bună parte din vitamine (de exemplu, prin fierberea îndelungată a legumelor se distruge 60% din vitamina C).
Prelucrarea culinară trebuie să fie minimă, simplă şi rapidă.
În alegerea alimentelor pentru hrana zilnică, trebuie ţinut cont de reacţia organismului şi de starea de sănătate. Este bine ca ea să fie schimbată în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Este cunoscut faptul că anumite persoane au predispoziţii ereditare de a contacta anumite boli. Afecţiuni ca tuberculoza, diabetul, tulburările circulatorii sau respiratorii, se regăsesc frecvent la copii, ca factor ereditar din partea mamei sau al tatălui. Aceste predispoziţii se vor transforma în boli atunci când părinţii transmit copiilor obiceiurile de viaţă (în special cele alimentare), propice declanşării lor. În marea majoritate a cazurilor apariţia bolii la copii poate fi prevenită prin schimbarea obiceiurilor alimentare şi a altor condiţii de viaţă.
Evitând pericolele puse în evidenţă şi acordând o mai mare atenţie alimentaţiei zilnice, sănătatea poate fi întreţinută şi întărită mult mai uşor. Referitor la problema medicamentelor ele pot fi uneori prieteni, alteori inamici ai omului, după felul cum sunt folosite. Îngrijirea stării de sănătate nu implică un consum abuziv de medicamente şi în general, medicamentele trebuie să corespundă bolii, iar doza prescrisă de medic trebuie să fie respectată cu stricteţe. Să nu uităm că majoritatea medicamentelor se filtrează prin ficat şi că eliminarea lor din corp se face prin rinichi, aceste organe putând fi afectate foarte uşor. Excesul de medicamente poate provoca dezechilibre foarte greu sau uneori imposibil de restabilt. Astfel, anticoncepţionalele orale distrug vitaminele B6, B12, C şi aciful folic, ceea ce determină stări de deprimare, tulburări emoţionale şi multe alte dezechilibre. La fel penicilina, tetraciclina, prednisonul, fenilbutazona şi diureticele, secătuiesc organismul de nutrienţi importanţi având acţiune asupra stării de spirit.
Laxativele afectează metabolismul calciului şi fosforului, iar orice laxativ administrat în exces distruge mari cantităţi de potasiu şi vitaminele A şi E, atât de necesare sănătăţii. Chiar şi miraculoasa aspirină, atât de des utilizată, triplează viteza de eliminare a vitaminei C, antioxidant deosebit de util sănătăţii. De asemeni, administrarea zilnică a unor medicamente pe perioade mari de timp, nu este indicată, pentru că poate să creeze obişnuinţă. Fiecare organism are o reactivitate proprie faţă de un medicament, iar reacţiile adverse diferă de la o persoană la alta şi de la o doză la alta. Am pus în evidenţă doar câteva exemple care atrag atenţia asupra consumului excesiv de medicamente de sinteză, ele trebuind consumate sub strictă supraveghere medicală. Trebuie remarcat faptul că substanţele de sinteză se comportă ca un corp străin introdus în organism, în timp ce plantele medicinale şi substanţele de biosinteză sunt inofensive.
Studiile au demonstrat că orice medicament de sinteză sau cu structură chimică necunoscută pentru organism, poate declanşa reacţii de hipersensibilitate şi deci de respingere. Uneori se crează reactii alergice sub forme severe ce pot pune în pericol viaţa. Statisticile demonstrează că în acest sens antibioticile şi antiinflamatoarele folosite fără indicaţiile de specialitate, se situează pe primul loc în privinţa reacţiilor alergice medicamentoase. Produsele naturale din plante, legume sau fructe, sunt acceptate cu mult mai mare uşurinţă de către organismul uman, ele grăbind vindecarea şi întărind sănătatea. Produsele naturale şi cele de sinteză nu se exclud ci se completează. Utilizarea plantelor în folosul sănătăţii constitue un mijloc eficient de vindecare, folosit din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Utilizarea plantelor ne scuteşte de multe suferinţe, de pierdere de timp şi bani.
marți, 16 octombrie 2007
Ce sunt Esentele Colour Energy?
Sunt esenta de viata a diferitelor specii de plante, frecvente inalte pe care acestea ni le ofera sub forma uleiurilor energizate prin puterea structurii lor cristaline.
CHAKRA LIGHT ESSENCES au fost obtinute dupa stravechi metode alchimice, proceduri destinate deschiderii centrilor energetici, de aceea aceste esente sunt deosebit de active, radiante si puternice.
Folosind CHAKRA LIGHT ESSENCES armonizam centrii energetici (aura) conectand astfel corpul si mintea la noi si inalte niveluri de constiinta. Chakra Light Essences au fost concepute pentru a va ajuta sa va deschideti centrii energentici astfel incat acestia sa fie activi, radianti si puternici.
Mintea ta este „conectorul” ce face legatura cu toate partile corpului tau si Chakra Light Essences sunt „uneltele” care te ajuta sa armonizezi relatia dintre minte, trup si suflet!
FUNCTIILE FIECAREI ESENTE:
Red - Da forta pentru a putea desfasura activitatzile zilnice. Elibereaza problemele trecute. Initiaza Kundalini
Orange - Imbunatateste relatiile. Ajuta la activarea energiei Kundalini
Yellow - Imbunatateste fluxul general de energie, aducand control mental si emotional
Green - Ajuta la restabilirea pacii interioare, armoniei, acceptarii si iubirii de sine
Blue - Imbunatateste propria exprimare si comunicare a ideilor
Indigo - Cea de-a sasea Esenta ajuta la dezvoltarea abilitatilor psihice
Violet - Trezeste chakra coroanei si imbunatateste acordajul spiritual
Mangenta - Conectarea cu Cosmicul, dincolo de Pamant
Pink - Ne deschide la informatiile despre scopul vietii
Turquoise - Armonizeaza emotiile cu Spiritualitatea
Gold - Cea de a 11-a Esenta este asociata cu fortele dinamice ale naturii care ajuta la atingerea scopului vietii
Silver - Cea dea 12-a Esenta este asociata cu Creatia. Cand aceasta Chakra este trezita individul devine cu adevarat constient de Planul Divin.
CHAKRA LIGHT ESSENCES au fost obtinute dupa stravechi metode alchimice, proceduri destinate deschiderii centrilor energetici, de aceea aceste esente sunt deosebit de active, radiante si puternice.
Folosind CHAKRA LIGHT ESSENCES armonizam centrii energetici (aura) conectand astfel corpul si mintea la noi si inalte niveluri de constiinta. Chakra Light Essences au fost concepute pentru a va ajuta sa va deschideti centrii energentici astfel incat acestia sa fie activi, radianti si puternici.
Mintea ta este „conectorul” ce face legatura cu toate partile corpului tau si Chakra Light Essences sunt „uneltele” care te ajuta sa armonizezi relatia dintre minte, trup si suflet!
FUNCTIILE FIECAREI ESENTE:
Red - Da forta pentru a putea desfasura activitatzile zilnice. Elibereaza problemele trecute. Initiaza Kundalini
Orange - Imbunatateste relatiile. Ajuta la activarea energiei Kundalini
Yellow - Imbunatateste fluxul general de energie, aducand control mental si emotional
Green - Ajuta la restabilirea pacii interioare, armoniei, acceptarii si iubirii de sine
Blue - Imbunatateste propria exprimare si comunicare a ideilor
Indigo - Cea de-a sasea Esenta ajuta la dezvoltarea abilitatilor psihice
Violet - Trezeste chakra coroanei si imbunatateste acordajul spiritual
Mangenta - Conectarea cu Cosmicul, dincolo de Pamant
Pink - Ne deschide la informatiile despre scopul vietii
Turquoise - Armonizeaza emotiile cu Spiritualitatea
Gold - Cea de a 11-a Esenta este asociata cu fortele dinamice ale naturii care ajuta la atingerea scopului vietii
Silver - Cea dea 12-a Esenta este asociata cu Creatia. Cand aceasta Chakra este trezita individul devine cu adevarat constient de Planul Divin.
luni, 15 octombrie 2007
VIRONAL – produs bio-energo-informational
Vironalul actioneazã asupra meridianului energetic al plãmânului, splinei, trei focare, intestin gros si subtire, armonizîndu-le.
Dizarmoniile energetice legate de perturbarea energiilor în aceste meridiane duc la aparitia unor afectiuni legate de functionarea defectuoasã a organelor ce se aflã pe traseul acestor meridiane. Prin substantele active de origine vegetalã si compusii bioinformationali pe care îi contine, Vironal este un puternic imunostimulator mai ales prin actiunea sa asupra intestinului gros si subtire.
Se cunoaste cã de-a lungul mucoasei intestinului subtire se aflã un numãr foarte mare de foliculi limfatici si organe limfoide specializate - plãcile Peyer formând tesutul limfoid asociat intestinului. Celulele M localizate la suprafata lor, adunã substantele imunoactive în lumen si le aduc în contact cu macrofagele si limfocitele plãcilor Peyer. Limfocitele B migreazã la nivelul ganglionilor limfatici mezenterici, apoi în sînge prin ductul toracic.
Vironalul actionând pe meridianul plãmânilor activeazã si diferite componente imune din tesutul limfoid asociat mucoaselor, printre care celulele M, celulele dendritice, macrofagele si limfocitele amplificând rãspunsurile apãrãrii imune, în special printr-o crestere a activitãtii si mobilitatii macrofagelor alveolare si a cresterii secretiei de Ig-A secretor.
Aceste imunoglobuline secretoar, mai ales Ig-A, sunt produse si migreazã cãtre tesutul limfoid asociat bronhiilor. Ele neutralizeazã si aglutineazã microorganismele si amplificã reactiile de apãrare nespecificã. Prin aceastã stimulare a imunitãtii nespecifice, Vironalul rãmâne o abordare profilacticã, ce poate preveni infectiile respiratorii din perioada copilãriei, superioritatea sa constând în faptul cã este un preparat imunostimulator natural. Totodatã scade semnificativ numarul si severitatea episoadelor respiratorii acute, reduce consumul de antibiotice împiedicând aparitia rezistentei bacteriene.
Compozitie:
- Sanguisorba oficinalis (Sangele voinicului) : se utilizeazã ca agent antipiretic, în boli de plãmâni, sângerãri si diaree. Are proprietãti antimicrobiene si antibacteriene si este eficient împotriva protozoarelor.
- Tilia cordata (Flori de tei) : contine substante similare cu vitamina E. Are proprietãti care îmbunãtãtesc respiratia, are proprietãti diuretice, spasmolitice si biostimulatoare.
- Thymus serpyllum (Cimbrisor) : actioneazã împotriva stafilococilor, streptococilor si salmonelei. Are proprietãti puternic antiseptice si dezinfectante. Se foloseste în bolile de plãmâni si ale bronhiilor pentru combaterea tusei.
- Glycyrrhiza glabra(Lemn dulce) : substantele active din plante dizolvã secretiile si stimuleazã expectoratia. Se foloseste în ulcere gastrice, gutã, reumatism. Este un bun antiinflamator ca si gluco-corticoizii.
- Cnicus benedictus (Schinel) : este un bun antibiotic si antiviral. Contine sãruri de calciu, magneziu si potasiu. Actioneazã ca dezinfectant si antiseptic puternic. Suprimã fermentatia si putrefactia în intestine.
- Betonica officinalis (Cretisor) : are un bun efect antiasmatic si de stopare a evolutiei cancerului. Dã rezultate excelente în boli gastrointestinale care se manifestã cu inflamarea si hiperemia mucoasei intestinale ca si în cazurile de infectii bacteriene.
- Armoracia rusticana (Hrean) : are efect fitopurificator, proprietãti antibiotice, normalizeazã microflora intestinalã si înlãturã mucusul din bronhii.
- Inula Helenium (Iarbã mare) : se utilizeazã în tuse, bronsitã, inflamatii intestinale, accese si spasme, meteorism, diabet si în toate afectiunile mucoaselor.
- Nasturitium officinale (Creson) : contine iod si o întreagã gamã de vitamine. Se utilizeazã în bolile de ficat, vezicã biliarã si splinã ca si în diverse infectii virale.
- Cinchona Officinalis (Chinina) : se foloseste în tratamentul malariei si al infectiilor similare asociate cu febrã si frisoane. De asemenea are o actiune tonicã si revitalizantã
- Tropaeolum majus (Cãltunasi): contine un antibiotic natural care , chiar si în cele mai scãzute concentratii actioneazã asupra a 46 de specii de Stafilococus bacterium ca si asupra lui Proteus vulgaris, Escherichia, Coli, Salmonela si alte tipuri de bacterii.
- Verbascum densiflorum (Lumânarica) : suprimã spasmele bronsice fiind si un antiinflamator. Dã rezultate excelente în tratamentul astmului bronsic si al tusei. Influenteazã functia splinei si a timusului.
- Eupatorium cannbinum (Cânepa codrului) : este o plantã deosebit de eficientã în tratamentul gripei si virozei. Provoacã transpiratie. A fost larg utilizatã de cãtre primii locuitori ai continentului american în tratarea unei boli grave, similare gripei.
- Gummiresina myrrha : este un imunostimulator si antiinflamator. Actioneazã ca expectorant si antiseptic. Se foloseste în tratamentul durerii de gât, al ulceratiilor bucale dureroase, inflamatiilor catarale si al bolilor de plãmâni.
- Afromum melegueta (Grânele paradisului) : se prezintã ca semintele de pãtlãgele si provine din familia ghimbirului. Are efecte antivirale si antimicotic, influenteazã pozitiv CNS, regenerarea celulelor si sistemului imunitar.
- Citrus paradisi (Seminte de grapefruit) : semintele au un efect antimicrobian, antiviral si micotic. Extractul din ele se utilizeazã în infectii ale stomacului si intestinelor, în boala lui Crohn. Extractul din seminte actioneazã cu succes si în concentratie de 1: 1000 asupra bacteriei Helicobacter pylori, care provoacã aparitia ulcerelor stomacale. Vironal contine informatii din mineralele jaspicum (argilã), antimonit (Sb2S3).
Utilizarea Vironalului din punct de vedere psihic:
- Afectiunile pulmonare si cele ale intestinului gros sunt însotite la nivel psihic de tristete, nesigurantã, depresie, melancolie, indiferentã sentimentalã, complexe de inferioritate, insomnii, somnolentã, nervozitate, vorbit în timpul somnului, cosmaruri etc. Cei care prezintã frecvent aceste simptome sunt predispusi la complicatii la nivel pulmonar si intestinal. În toate aceste cazuri Vironalul corect administrat armonizeazã din punct de vedere energetic meridianele organelor respective, tratând atât afectiunile cât si simptomele psihice care le însotesc. Pentru mãrirea eficientei putem utiliza combinatia Vironal - Droserin.
Recomandãri :
- viroze respiratorii, sinuzite, gripã, stãri febrile, pneumonie
- infectie hepaticã, constipatie cronicã, disibioze intestinale,
- paraziti intestinali (asociat cu Regalen)
- imunostimulator in caz de infectii cronice, respiratorii sau digestive
- regenerarea epidermei in infectii ale pielii (micoze, furunculi, etc.)
- se poate asocia cu tratamentele antibiotice, eliminând efectele adverse ale acestora.
Mod de administrare:
Înainte de utilizare se agitã foarte bine flaconul (aprox. de 21 ori). Astfel se dinamizeazã componentele informationale iar eficienta preparatului este mai mare.
Luãm intre 3 - 9 picãturi de 1-3 ori pe zi , cu jumãtate de orã înainte de masã sau dupã masã. Picaturile se dizolva cu putinã apã. Pentru a creste procesul de detoxifiere si de regenerare mãrim aportul de lichide.
În cazul bolilor cronice grave, recomandãm de la început o dozã mai scãzutã si consultarea în prealabil a medicului. Dupã 3 sãprãmâni de utilizare se face pauzã o sãptãmânã.
Actiunea produselor bio-energo-informationale ENERGY
Dizarmoniile energetice legate de perturbarea energiilor în aceste meridiane duc la aparitia unor afectiuni legate de functionarea defectuoasã a organelor ce se aflã pe traseul acestor meridiane. Prin substantele active de origine vegetalã si compusii bioinformationali pe care îi contine, Vironal este un puternic imunostimulator mai ales prin actiunea sa asupra intestinului gros si subtire.
Se cunoaste cã de-a lungul mucoasei intestinului subtire se aflã un numãr foarte mare de foliculi limfatici si organe limfoide specializate - plãcile Peyer formând tesutul limfoid asociat intestinului. Celulele M localizate la suprafata lor, adunã substantele imunoactive în lumen si le aduc în contact cu macrofagele si limfocitele plãcilor Peyer. Limfocitele B migreazã la nivelul ganglionilor limfatici mezenterici, apoi în sînge prin ductul toracic.
Vironalul actionând pe meridianul plãmânilor activeazã si diferite componente imune din tesutul limfoid asociat mucoaselor, printre care celulele M, celulele dendritice, macrofagele si limfocitele amplificând rãspunsurile apãrãrii imune, în special printr-o crestere a activitãtii si mobilitatii macrofagelor alveolare si a cresterii secretiei de Ig-A secretor.
Aceste imunoglobuline secretoar, mai ales Ig-A, sunt produse si migreazã cãtre tesutul limfoid asociat bronhiilor. Ele neutralizeazã si aglutineazã microorganismele si amplificã reactiile de apãrare nespecificã. Prin aceastã stimulare a imunitãtii nespecifice, Vironalul rãmâne o abordare profilacticã, ce poate preveni infectiile respiratorii din perioada copilãriei, superioritatea sa constând în faptul cã este un preparat imunostimulator natural. Totodatã scade semnificativ numarul si severitatea episoadelor respiratorii acute, reduce consumul de antibiotice împiedicând aparitia rezistentei bacteriene.
Compozitie:
- Sanguisorba oficinalis (Sangele voinicului) : se utilizeazã ca agent antipiretic, în boli de plãmâni, sângerãri si diaree. Are proprietãti antimicrobiene si antibacteriene si este eficient împotriva protozoarelor.
- Tilia cordata (Flori de tei) : contine substante similare cu vitamina E. Are proprietãti care îmbunãtãtesc respiratia, are proprietãti diuretice, spasmolitice si biostimulatoare.
- Thymus serpyllum (Cimbrisor) : actioneazã împotriva stafilococilor, streptococilor si salmonelei. Are proprietãti puternic antiseptice si dezinfectante. Se foloseste în bolile de plãmâni si ale bronhiilor pentru combaterea tusei.
- Glycyrrhiza glabra(Lemn dulce) : substantele active din plante dizolvã secretiile si stimuleazã expectoratia. Se foloseste în ulcere gastrice, gutã, reumatism. Este un bun antiinflamator ca si gluco-corticoizii.
- Cnicus benedictus (Schinel) : este un bun antibiotic si antiviral. Contine sãruri de calciu, magneziu si potasiu. Actioneazã ca dezinfectant si antiseptic puternic. Suprimã fermentatia si putrefactia în intestine.
- Betonica officinalis (Cretisor) : are un bun efect antiasmatic si de stopare a evolutiei cancerului. Dã rezultate excelente în boli gastrointestinale care se manifestã cu inflamarea si hiperemia mucoasei intestinale ca si în cazurile de infectii bacteriene.
- Armoracia rusticana (Hrean) : are efect fitopurificator, proprietãti antibiotice, normalizeazã microflora intestinalã si înlãturã mucusul din bronhii.
- Inula Helenium (Iarbã mare) : se utilizeazã în tuse, bronsitã, inflamatii intestinale, accese si spasme, meteorism, diabet si în toate afectiunile mucoaselor.
- Nasturitium officinale (Creson) : contine iod si o întreagã gamã de vitamine. Se utilizeazã în bolile de ficat, vezicã biliarã si splinã ca si în diverse infectii virale.
- Cinchona Officinalis (Chinina) : se foloseste în tratamentul malariei si al infectiilor similare asociate cu febrã si frisoane. De asemenea are o actiune tonicã si revitalizantã
- Tropaeolum majus (Cãltunasi): contine un antibiotic natural care , chiar si în cele mai scãzute concentratii actioneazã asupra a 46 de specii de Stafilococus bacterium ca si asupra lui Proteus vulgaris, Escherichia, Coli, Salmonela si alte tipuri de bacterii.
- Verbascum densiflorum (Lumânarica) : suprimã spasmele bronsice fiind si un antiinflamator. Dã rezultate excelente în tratamentul astmului bronsic si al tusei. Influenteazã functia splinei si a timusului.
- Eupatorium cannbinum (Cânepa codrului) : este o plantã deosebit de eficientã în tratamentul gripei si virozei. Provoacã transpiratie. A fost larg utilizatã de cãtre primii locuitori ai continentului american în tratarea unei boli grave, similare gripei.
- Gummiresina myrrha : este un imunostimulator si antiinflamator. Actioneazã ca expectorant si antiseptic. Se foloseste în tratamentul durerii de gât, al ulceratiilor bucale dureroase, inflamatiilor catarale si al bolilor de plãmâni.
- Afromum melegueta (Grânele paradisului) : se prezintã ca semintele de pãtlãgele si provine din familia ghimbirului. Are efecte antivirale si antimicotic, influenteazã pozitiv CNS, regenerarea celulelor si sistemului imunitar.
- Citrus paradisi (Seminte de grapefruit) : semintele au un efect antimicrobian, antiviral si micotic. Extractul din ele se utilizeazã în infectii ale stomacului si intestinelor, în boala lui Crohn. Extractul din seminte actioneazã cu succes si în concentratie de 1: 1000 asupra bacteriei Helicobacter pylori, care provoacã aparitia ulcerelor stomacale. Vironal contine informatii din mineralele jaspicum (argilã), antimonit (Sb2S3).
Utilizarea Vironalului din punct de vedere psihic:
- Afectiunile pulmonare si cele ale intestinului gros sunt însotite la nivel psihic de tristete, nesigurantã, depresie, melancolie, indiferentã sentimentalã, complexe de inferioritate, insomnii, somnolentã, nervozitate, vorbit în timpul somnului, cosmaruri etc. Cei care prezintã frecvent aceste simptome sunt predispusi la complicatii la nivel pulmonar si intestinal. În toate aceste cazuri Vironalul corect administrat armonizeazã din punct de vedere energetic meridianele organelor respective, tratând atât afectiunile cât si simptomele psihice care le însotesc. Pentru mãrirea eficientei putem utiliza combinatia Vironal - Droserin.
Recomandãri :
- viroze respiratorii, sinuzite, gripã, stãri febrile, pneumonie
- infectie hepaticã, constipatie cronicã, disibioze intestinale,
- paraziti intestinali (asociat cu Regalen)
- imunostimulator in caz de infectii cronice, respiratorii sau digestive
- regenerarea epidermei in infectii ale pielii (micoze, furunculi, etc.)
- se poate asocia cu tratamentele antibiotice, eliminând efectele adverse ale acestora.
Mod de administrare:
Înainte de utilizare se agitã foarte bine flaconul (aprox. de 21 ori). Astfel se dinamizeazã componentele informationale iar eficienta preparatului este mai mare.
Luãm intre 3 - 9 picãturi de 1-3 ori pe zi , cu jumãtate de orã înainte de masã sau dupã masã. Picaturile se dizolva cu putinã apã. Pentru a creste procesul de detoxifiere si de regenerare mãrim aportul de lichide.
În cazul bolilor cronice grave, recomandãm de la început o dozã mai scãzutã si consultarea în prealabil a medicului. Dupã 3 sãprãmâni de utilizare se face pauzã o sãptãmânã.
Actiunea produselor bio-energo-informationale ENERGY
sâmbătă, 13 octombrie 2007
Intrebari
1. Trecutul nu mai exista si nu mai poate fi modificat ci doar deformat mental in mod favorabil sau defavorabil, in mod placut sau neplacut, in roz sau albastru. Poate fi o sursa de regrete sau de evadare prin retraire mentala. Viitorul nu s-a intamplat inca, el este un spatiu de proiectie fie a unor trairi din trecut ce se vor modificate fie o zona de potentiale materializari ale unor dorinte. Nici trecutul si nici viitorul nu exista in mod real. Doar clipa prezenta este autentica. Ce este prezentul, clipa in care traiesc efectiv?
2. Deciziile si actiunile mele produc efecte conform legii cauzei si efectului. As putea spune ca viata mea este o lunga lista de efecte a deciziilor pe care le-am luat in fiecare moment, ca eu sunt cauza vietii mele. Care sunt deciziile care mi-au produs cele mai neplacute efecte? Dar cele care mi-au produs cele mai placute efecte?
3. Ma nasc, traiesc saptezeci-optzeci de ani si apoi mor. In acest rastimp invat sa merg biped, sa vorbesc, ma reproduc, acumulez experiente si o multime de informatii legate de societate, tehnologie, mediu, cosmos, filozofie si multe altele. Imi petrec timpul muncind, crescandu-mi copiii, uitandu-ma la televizor, construindu-mi un nume si o cariera, facand avere. Apoi intr-o zi totul dispare. Nimic nu ma poate ajuta in momentul mortii, nici banii, nici informatiile dobandite nici rudele. Care este scopul vietii?
4. In perioada cat am trait in corpul mamei mele mi s-au format parti ale corpului carora nu le intelegem necesitatea in acele momente: maini, picioare, ochi, gura. Universul meu era o parte a interiorului corpului mamei si desi primeam si alti stimuli carora le-am cunoscut mult mai tarziu semnificatia, nu puteam sa-mi imaginez ca ar mai exista si altceva inafara micului spatiu in care vietuiam. Vibratia batailor inimii mamei imi dadea o stare de siguranta de parca as fi stiut ca a fost vital pentru mine ca acel sunet profund sa existe permanent. Desprinderea de corpul mamei, a fost pentru acel eu o moarte dar am constatat curand ca de fapt continuiam sa traiesc dar in alt context si am inteles rolul multor parti ale corpului formate atunci. Moartea care urmeaza poate fi tot o nastere dar in alt context, in alte dimensiuni si cu alte experiente. Ce parti ale fiintei mele se creeaza acum pentru viata urmatoare si ce functionalitati vor avea?
5. Universul este infinit, este tot ceea ce exista, este Intregul. Macrocosmosul se reflecta in microcosmos si invers. As putea spune ca ce este inafara este si inauntru sau ca ce este sus este si jos, ce este in mare este si in mic. Fiecare particica oricat de mica pastreaza imaginea si informatiile Intregului la fel ca fiecare ciob al unei holograme. Asta inseamna ca si in mine sunt cuprinse toate informatiile si imaginile Universului. Inseamna ca exista cel putin o cale de a accesa, de a accede la aceste informatii. Dar probabil ca exista infinite cai pentru ca un proverb vechi spune ca toate cararile duc catre varful muntelui, ca toti vor atinge piscul dar ca fiecare trebuie s-o aleaga pe cea pe care o poate urma, cea care i se potriveste. Pentru a-ti afla calea trebuie sa experimentezi. Care este calea mea?.
6. Dumnezeu nu este un mos cu barba care-si duce mileniile intr-o locatie cosmica numita rai unde se tot odihneste dupa ce a creat in sase zile lumea, asta este sigur. S-ar fi plictisit pana acum de o asa de lunga Duminica iar viata acolo unde locuieste El este si asa destul de plicticoasa. Aproape nimeni n-a putut spune nimic despre aceasta poveste pentru ca a fost ferecata sub semnul sacrului si orice interpretare sau punere sub semnul intrebarii ar fi atras asupra cautatorului pedepse divine dar si terestre de la tribunalele si organizatiile paramilitare ale bisericii. Basmul mai sperie si acum majoritatea oamenilor. Daca scoatem ambalajele basmului facut sa serveasca interese foarte pamantene ce gasim, ce este Dumnezeu? Ce este Existenta?
7. Sclavia cu lanturi si camere de tortura a disparut in cea mai mare parte. A fost inlocuita cu o sclavie indusa subtil, subliminal si ambalata in stralucirea cuvantului libertate. Lantul a fost inlocuit cu concepte despre stilul de viata care trebuie urmat iar tortura cu performanta. Gladiatorul modern lucreaza la o companie si se lupta acerb sa ocupe o pozitie cat mai buna sau macar sa-si pastreze locul. Ca orice gladiator se antreneaza, adica participa la tranning. Este o sclavie mult mai periculoasa pentru ca este autoimpusa si departeaza individul de el insusi. Painea si circul au fost inlocuite de hamburger si Disneyland. De fapt, ce s-a schimbat in ultimii doua mii de ani?
8 .Respectandu-i pe cei cu care intru in contact, ma respect pe mine. Fiind atent in jurul meu sa nu produc suferinta celorlalte fiinte si nici mediului prin actiunile sau sau prin lipsa actiunii, sunt atent cu mine. Daruind iubire in jurul meu imi aduc bucuria in inima si imi aduc iubire. Ocrotind pe cei slabi imi construiesc un scut din Lumina. Aducand pace celorlalti, dobandesc pacea interioara. Vietuind in armonie cu mine insumi, exist in armonie cu Universul. Cunoscand acestea, pot urma Calea Luminii? Imi doresc sa pot fi Iubire? Ma pot schimba intr-o clipa pentru a urma Calea Maestrilor? Vreau sa fiu prezent in viata mea?
9. Exista lucruri care se vad si lucruri care nu se vad. Daca cele mai multe nu se vad asta nu inseamna ca ele nu exista. Am observat ca cei mai multi oameni cred doar ceea ce vad, ceea ce este intr-un fel sau altul palpabil dar privind o stea spre exemplu, percep doar o imagine dintr-un trecut destul de indepartat si este posibil ca astrul nici macar sa nu mai existe desi as putea jura ca este acolo. Curentul electric nu-l putem vedea dar stim ca exista prin efectele pe care le produce. Toata civilizatia actuala se bazeaza pe folosirea curentului electric chiar daca el nu poate fi vazut. Pot afirma cu certitudine ca un lucru sau un fenomen exista respectiv se produce sau nu doar pentru ca eu pot sa il ating sau pot sa il vad sau nu? Exista alte simturi inafara celor cinci cu care pot percepe si altceva? Cum le pot dezvolta? Pot vedea dincolo de bariera fizico-spatio-temporala?
10. Dumnezeu este perfect si creatia sa este fara cusur. El nu poate crea decat Perfectiune. Din acest motiv El ne-a daruit Liberul Arbitru pe care El ni-l respecta deplin. A creat fiinte libere nu sclavi. Dumnezeu nu a dat nici un fel de porunci pentru ca Perfectiunea nu-i permitea sa impuna ceva, stiut fiind ca orice impunere este o agresiune, un atentat la liberul arbitru. Atunci cele zece porunci nu sunt de fapt porunci ci realizari individuale? Cele zece realizari sunt jaloanele unei cai de evolutie spirituala?
11. Oamenii confunda casatoria cu achizitionarea unui bun. Conceptia aceasta este generala si prin multe locuri din lumea actuala se manifesta inca in forme extreme. Exista si un extremism al relatiilor conjugale. Este si aceasta o forma de sclavie care probabil ca nu va disparea curand. Exista inca executii cu pietre si culmea este ca acei criminali se cred si foarte religiosi, probabil doar pentru ca au de partea lor legi absurde si pentru ca tin armele de partea unde se afla tragaciul. Este o atitudine de ura si dispret total fata de indivizii care apartin celuilalt sex, fata de viata in sine. In alte locuri femeile nu mananca la aceiasi masa cu barbatii. In multe locuri casatoria incepe printr-un viol care se continua toata viata. Si mai sunt mutilari si multe altele. Greu de inteles. Suntem foarte primitivi in privinta relatiei de cuplu. Si-atunci: ce este casatoria? Are vreunul dintre cei doi dreptul de a impiedica in vreun fel manifestarea liberului arbitru al celuilalt? Are dreptul de a judeca si condamna?
12. Liberul arbitru este darul cel mai de pret al Divinitatii. Daca El imi respecta in totalitate liberul arbitru inseamna ca si eu trebuie sa fac acelasi lucru cu toate celelalte fiinte ale Universului pentru a fi asemenea Creatorului meu. Ridicandu-ma la aceiasi inalta vibratie intr-o zi ma voi contopi in oceanul Lui de Lumina si Iubire. Pot respecta liberul arbitru al celorlalte fiinte?
13. Ne nastem liberi dar pierdem libertate pe parcursul vietii. Pe de o parte ne pierdem libertatea exterioara in relatia cu ceilalti datorita principiilor general acceptate carora trebuie sa ne supunem pentru a supravietui in societate. Pe de alta parte ne pierdem libertatea interioara prin acceptarea a tot felul de dogme impuse de societate, de la cele economico-politice la cele religioase. Incetam de foarte devreme sa ne autocream si ne lasam construiti de principii si dogme atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Ne identificam cu tot felul de idei si ne inoculam adevaruri concepute de altii despre care nu stim daca nu cumva au fost la randul lor inoculati si nu adevarati Maestri. Suntem impiedicati sa facem singurul lucru prin care evoluam spiritual, sa experimentam. Societatea ne da totul dea gata, o suma de retete. Sunt o fiinta libera? Adevarul meu provine din experienta mea s-au din lecturi si auzite? Sunt chiar eu sau sunt doar suma unor informatii pe care le-am adoptat pana la a ma confunda cu ele fara sa experimentez?
14. Sa faci fiecare lucru ca si cum l-ai face pentru Dumnezeu. Sa vorbesti cu fiecare fiinta ca si cum ai vorbi cu Dumnezeu. Indiferent in ce consta munca noastra, trebuie sa o facem cu deplina constiinta si in profund respect pentru creatia mainilor sau a mintii noastre. Contactul direct sau mental, prin ganduri, cu celelalte fiinte, fie ele oameni, plante, animale sau minerale, astre sau fiinte superioare, trebuie sa se produca in deplina armonie. Universul inseamna TOT CEEA CE ESTE. Nimic nu poate fi inafara Fiintei Unice care in diferite culturi si in diferite perioade istorice a fost numita in multe feluri. Tot ceea ce intreprindem este in egala masura pentru Divinitate, pentru noi si pentru celelalte fiinte cuprinse in Intreg. Totul este in mine si eu sunt in Tot. Am inteles Adevarul? Atitudinea mea actuala este in armonie cu Universul? Cu toate fiintele? Cu Planeta?
15. Aflam in fiecare zi mii de informatii despre o parte din infinita forma de manifestare a Universului, despre corpuri ceresti aflate la distante greu de imaginat, despre fiinte microscopice, despre fenomene si elaboram si mai multe mii de aplicatii tehnice bazate pe noile descoperiri. Oamenii de stiinta sunt interesati de orice structura, intra tot mai adanc in miezul materiei si descopera lucruri uimitoare. Isi pun mii de intrebari si fiecare raspuns naste alte mii de intrebari complicand la infinit cunoasterea Universului. Aceasta cunoastere stiintifica este minunata dar este doar o latura a Existentei si nu se poate implini in absenta celeilalte parti, cea a spiritului. Siinta diseca, spiritualitatea unifica. Stiinta are Savanti, spiritualitatea naste Maestri. De ce oamenii au separat stiinta de spiritualitate, cand de fapt, ele sunt parti complemantare ale Intregului numit Univers, Existenta, Divinitate. Ce este viata?
16. Creatia cuprinde miliarde de galaxii, mult mai multe miliarde de stele, un numar greu de imaginat de planete si alte corpuri ceresti despre care nu prea stim mare lucru. Pe planeta noastra mica sunt cateva milioane bune de specii de vietuitoare. Pot afirma ca, fara fara indoiala, Creatorului Ii place bogatia si cred ca Ii place sa-si contemple Creatia (are si de ce) si sa se bucure de Ea. Creatorul trebuie ca este un tip tare simpatic si nu seamana deloc cu fetele lungi pictate prin biserici. Vazand bogatia fara margini a Creatiei nu cred ca El are o parere prea buna despre saracie. Saracia este o virtute? Este necesara? Ce este bogatia de fapt si ce este saracia? Au legatura cu banii?
17. O parte importanta a oamenilor traiesc in alte localitati decat in cele in care s-au nascut. Incearca sa se adapteze, sa cunoasca si sa se identifice cu un alt stil de viata, sa cunoasca si sa adopte obiceiurile sociale, culinare, cultice, culturale si relatiile interumane ale altor comunitati. Fiecare se adapteaza mai mult sau mai putin, se integreaza locului intr-o oarecare masura si viata merge inainte. O influenta majora insa nu poate fi ignorata: vibratia specifica a locului in care traim si care este diferita de cea a locului in care ne-am nascut. O resimtim intotdeauna ca pe dorul de locurile natale. Si sa nu uitam ca dor vine de la durere. Ce este aceasta vibratie a locului in care m-am nascut? Ce anume din mine rezoneaza cu acel loc? De ca imi lipseste acea vibratie? Carei parti din mine ii lipseste?
18. Dumnezeu este tot ce exista. El nu are exterior. Totul se afla in interiorul Fiintei Divine. Fie ca acceptam sau nu, acesta este Adevarul. A-L aseza pe Dumnezeu intr-o locatie cereasca numita rai inseamna a-L reduce la un mos cu barba care dupa ce a muncit sase zile sa faca Lumea a luat o pauza care inca nu s-a terminat. Dumnezeu nu este un fel de Big Brother care pandeste greselile oamenilor pentru a-i pedepsi dupa ce i-a inchis pe o planeta mica. Tot ceea ce percem sunt parti ale Intregului, sunt manifestari ale lui Dumnezeu. Si nu poti decat sa observi si sa ramai tacut in fata acestei maretii. Si sa te minunezi pentru ca in esenta Intregului nu exista nici o contradictie, totul este armonie, totul musteste de viata plina de bucurie. M-am gandit vreodata la toate astea? Ce este Dumnezeu? Cum functioneaza Intregul? Partile pot cunoaste Intregul? Cunosc Intregul? Cum?
19. Cunoasterea incepe cu fiecare om. Pana ce nu incepi sa cunosti, pentru tine nu exista nici o cunoastere. A cunoaste inseamna a intelege. Urechile tale pot transmite creierului mii de informatii dar asta nu inseamna ca tu le si auzi. Auzul tine de ascultare. Cand esti atent auzi cu adevarat, constientizezi si intelegi. Un lucru inteles este castigat pentru totdeauna, nu mai poti actiona altfel decat prin prisma acestei intelegeri. Toata lumea stie ca tutunul este daunator spre exemplu, dar extrem de putini inteleg acest lucru si renunta. Nu prin efort, nu inlocuindu-l cu bomboane, guma de mestecat sau altceva, nu chinuindu-se, ci natural, prin simpla intelegere. Intelegerea tine de firescul inconjurator, de firea lucrurilor, nu este apanajul nimanui. De cate ori ascult cu adevarat? De cate ori inteleg? Ce este ascultarea? Ce este intelegerea? Ce fenomen se petrece inlauntrul meu cand inteleg?
20. Nu ai nevoie sa te identifici cu nimic pentru ca tu deja existi. Identificarea cu indiferent ce, este inceputul si baza sclaviei. Nou nascutul este liber pentru ca el nici nu stie ca exista dar este inca un timp destul de lung dependent de mama sa pentru a supravietui. Cum ai capatat un nume si un cod numeric personal esti deja redus la un serial number dintr-o lunga insiruire de astfel serii dupa care sunt identificati toti oamenii de pe Pamant. Cand mori acest numar iti este retras pentru ca nu mai prezinti nici un interes pentru societate. Nu mai produci nici un venit. Societatea opereaza foarte bine cu aceste serial number-uri, ea nu are nevoie de individualitati. In spatele numarului primit la nastere se adauga cu fiecare zi a vietii tale alte si alte identificari care treptat dar ferm acopera Scanteia Divina cu o perdea de informatii fara valoare. Adevarul ramane ascuns celor mai multi pentru totdeauna. Putini au curajul sa rupa lanturile eloxate ale mintii hipnotizate de fleacurile dogmatice si sa se dezautomatizeze. Sa-si descopere centrul fiintei, individualitatea, divinitatea. Eu ce stiu despre mine? Sunt meseria mea? – ca cei care-si pun o placuta pe usa casei si scriu Fam Dr..... sau Fam Av......sau Fam Ing....... Asta da identificare. Acela nu mai este o individualitate, este doctor, avocat, inginer,....cuvinte si-atat. Care sunt identificarile mele? Cate? Dupa ce le inlatur pe toate ce ramane?
21. A fi constient inseamna a-ti aduce aminte de tine in fiecare clipa fara a fi nevoie pentru asta de stimuli exteriori, fie acestia obiecte sau interactiunea cu alte fiinte. Este in firea lucrurilor sa ne amintim permanent de faptul ca existam si aceasta trebuie sa se petreaca natural, direct si simplu. ESTI doar cand stii ca ESTI. ESTI doar cand ramai centrat in miezul fiintei tale si privesti detasat periferia fiintei, acolo unde se deruleaza mentalul si fizicul. TU conduci acel spectacol existential la nivelul structurilor minte-corp, TU esti seful. Cu cat iti aduci mai des aminte de tine cu atat viata este mai plina si mai incantatoare. Imi aduc aminte de mine? Stiu ca SUNT? De cate ori intr-o zi? Sunt EU stapanul corpului si mintii mele sau ele sunt cele care ma conduc? Cine este seful?
22. Se spune ca un om avea un cal iar calul nu avea nimic impotriva. Pe parcursul istoriei au fost omorati, mutilati, schingiuiti milioane de oameni, au fost decimate popoare intregi, distruse culturi, demolate orase, s-au facut distrugeri fara precedent in istoria planetei pentru a se fura obiecte de tot felul: diamante, aur, pietre pretioase. Viata unei bucati de aur este incomparabil mai lunga decat scurta viata omeneasca. Acelasi aur poate avea mii de proprietari dea lungul istoriei dar el, precum calul din poveste, nu are nimic impotriva. Probabil ca in sinea atomilor sai rade de prostia parca fara de sfarsit a oamenilor care se ucid pentru a stapani ceva ce nu se poate stapani prin firea lucrurilor. Ce este dorinta de posesie?
23. Orgoliul ne face sa ne credem altceva decat suntem in realitate, adica manifestari ale Fiintei Unice. De aici vine tot necazul. Mintea fiecaruia genereaza imagini false in exterior despre propria-i existenta. Mintea fiecaruia intra in competitie cu toate mintile pe care le cunoste si nu numai. Mintea isi inchipuie tot felul de lucruri imposibile ca fiind probabile, face fixatie pentru anumite idei, se autoobsedeaza de anumite persoane sau modele de viata, se chinuie intr-o competitie fara sfarsit si asta nu este numai ignoranta sau necunoastere ca sa nu mai spunem de ne-intelegere. Mintea proiecteaza in exterior nu numai ceva ce nu este ci si ce nici nu poate fi. Pentru ca nu se poate substitui centrului fiintei tale, mintea ta cauta sa ocoleasca intrebarile, sa amane, sa minimalizeze, sa uite. Este un instrument minunat dar este doar o unealta, nu este creatorul. Este dalta nu sculptorul. Eu cum o percep? Ma identific cu mintea mea? Eu sunt sculptorul? Ce este dincolo de actul Creatiei?
24. Daca ai reusit sa deschizi o fereastra cat de mica spre centrul fiintei tale, conteaza pe Dumnezeu, El stie foarte bine ce face si nu-ti mai dori nimic. Ramai intr-o stare de disponibilitate totala. Lasa-L sa se manifeste prin tine si nu vei cunoaste bucurie mai mare. Fii doar o picatura care intalneste Oceanul si abandoneaza-te Lui. Separatia nu mai este posibila vreodata si vei fiinta intr-o pace interioara cum nu ai intalnit inca. Pot arunca o privire in interior? Pot deschide fereastra prin care se zareste lumina? Pot fi? Pot face acest salt in necunoscutul interiorului meu? Unde este tarmul?
25. Viata este o lupta. Asta este una din marile prostii care circula cu succes prin lume. Viata nu este si nu trebuie sa fie o lupta, este o sursa de bucurie atunci cand esti in armonie cu Intregul si o sursa de suferinte cand esti dizarmonic, cand nu esti in rezonanta cu Universul. Viata nu este o competitie, pur si simplu te bucuri ca ESTI. Suferinta apare atunci cand vrei sa cuceresti ceva, indiferent ce: natura, o persoana pe care o crezi idealul partener de viata, o tara, o pozitie sociala. Suferinta este generata de aparitia unei dorinte. Cuvantul dorinta isi are originea in dor, adica in durere. Orice dorinta provoaca durere si o mare irosire de timp. Priveste-o si observa cum se manifesta. Orice tip de dorinta. Tine minte: Maestrii nu au nici o dorinta. Nu trebuie sa fii in competitie cu nimeni si nici cu tine insuti. Dorinta te arunca in competitie, dorinta te impinge in viitor pentru a pierde clipa prezenta, singura reala. Sunt in competitie cu cineva? Care sunt dorintele mele? Sunt necesare? Care este mecanismul care le genereaza? Cum ma pot detasa?
26. Orice activitate pe care o desfasori in deplina constiinta si atentie este meditatie, rugaciune. Acest cuvant, rugaciune este gresit inteles: el vine de la rug, de la arderea interioara adica intrarea in comuniune, in lumina, cu Divinitatea si nu de la a cere, de la ceresetorie. Nu putem cere nimic pentru ca avem deja totul. Rugaciunea si meditatia sunt unul si acelasi lucru. Nu se fac, nu sunt actiuni ci lipsa oricarei actiuni, in rugaciune sau meditatie se patrunde, rugaciunea coboara in fiinta ta, meditatia coboara in fiinta ta. Nu se pot rosti cuvinte pentru ca in rugaciune, in meditatie, mintea tace. Pur si simplu fiintezi. Esti una cu Dumnezeu si Dumnezeu curge prin tine. Eu cum inteleg rugaciunea, meditatia? Am intalnit meditatia? Am cunoscut rugaciunea? Ce inseamna curgerea divinului prin mine? Pot fi unflaut gol prin care Universul canta?
27. Avem minte si corp dar inca se mai poarta discutii pe la colturi despre existenta sufletului. Cat despre Scanteia Divina existenta in fiecare dintre noi nici macar nu se pomeneste. Poate ca mai avem si alte structuri despre care inca nu stim nimic, poate ca unele se formeaza chiar in timpul acestui tip de existenta pe Gaya pentru a ne folosi in alta etapa a periplului nostru prin Multivers. Poate ca suntem fiinte foarte complexe cum nici nu ne putem imagina. Evoluam? Elevam? Suntem doar masini care proceseaza alimente?
28. Cand si cand avem o pornire interioara de a modifica interiorul casei. Nu prea analizam care este cauza acestei stari dar cert este ca nu ne da pace. Pornim pur si simplu sa schimbam culorile peretilor, sa mutam mobila, sa mai cumparam cate ceva, sa mai scapam de vechituri. Zicem ca ne-am plictisit sa tot vedem aceiasi imagine interioara in fiecare zi. Si este adevarat. Aproape toti avem obiceiul de a aduna o multime de obiecte nefolositoare sau pe care le folosim atat de rar incat nu isi justifica prezenta in casa. Mai primim si tot felul de obiecte de la prieteni si rude cu diverse ocazii. In scurt timp, casa are aspectul unui depozit sau a unui magazin. Este evident ca nu ne simtim bine. Fiecare obiect are o vibratie a lui, a materialului din care este confectionat, o amprenta energetico-informationala a creatorului si o amprenta a celui care ni l-a daruit. Cate dintre obiectele din casa mea sunt in armonie cu mine, cu ceea ce sunt eu? Cate imi sunt cu adevarat necesare? Ce simt daca renunt la un obiect? Printr-un obiect am creat o legatura energetica si informationala cu un moment din trecut, cu o persoana, cu un loc? Este benefica aceasta legatura subtila? Ce fel de informatii si energii primesc prin acest cordon invizibil?
29. Inteleptii din toate timpurile au creat simboluri care cuprind informatii fundamentale despre Existenta, Univers, Om, Iubire, Divinitate. Aceste simboluri radiaza energii puternice si ne induc stari emotionale. Ceva necunoscut se trezeste in profunzimile fiintei noastre si ne dam seama ca le pretuim fara ca mintea sa cunoasca prea multe despre ele. Comunicarea se face la nivel subtil, fara cuvinte si ganduri. Realizam ca simbolurile sunt in noi, ca privindu-le n-am facut decat sa le activam, sa intram in armonie cu Inteleptii care le-au materializat pentru ca noi sa intelegem. Pot materializa si eu simboluri existente in matricele informationale si energetice ale fiintei mele? Cum pot face asta? Am chiar si un simbol personal astral, un fel de semnatura, un nume?
30. Rolul Maestrului este de a trezi in tine Maestrul Interior, centrul fiintei tale, Scanteia Divina. Odata trait acest moment, El devine o reflectare a Maestrului Interior. Fiecare ne nastem cu aceasta potentialitate extraordinara de a ne trezi propriul Maestru Interior, de a fi intr-o zi OM. Cuvantul OM este foarte frumos, el inseamna deopotriva om si Dumnezeu. Omul trezit se aseaza la picioarele Maestrului si-i multumeste in tacere. Amandoi stiu, amandoi sunt una cu intregul. Discipolul a disparut. Cuvantul discipol vine de la disciplina, disciplina mintii, a corpului, a sufletului. Daca Scanteia Divina din interiorul meu este maestrul interior, cum il pot cunoaste si cine este atunci discipolul? Mintea mea? Corpul meu? Sufletul meu? Cum realizez unitatea, armonia? Cum pot fi una cu mine insumi si una cu Intregul? Cum pot multumi in tacere?
31. Frica este in totalitate lipsa de intelegere a fenomenului vietii. Este cea care ne impiedica sa dobandim libertatea. Un fricos nu va fi niciodata liber. Frica si libertatea nu pot convietui. O teama cat de mica impiedica inflorirea libertatii. Si oamenii se tem de cele mai diverse lucruri: ca-si pot pierde serviciul, ca se pot imbolnavi, se tem de accidente, de seisme, de insecte, de aproape orice. Dar cel mai mult se tem de semeni si de moarte. De frica se poate muri. Este manifestarea suprema a fricii, ti se opreste inima. Libertatea se dobandeste prin cunoastere si prin intelegere, prin trezirea Maestrului Interior si este posibila doar dupa ce si cea mai firava teama a disparut definitiv. Care sunt temerile mele? Le-am privit vreodata in fata? Sunt reale sau doar o suma de impresii generate de informatiile eronate ale unui sistem de valori fals si impus? Ce este frica? Care parte a fiintei mele se teme, corpul, mintea, sufletul? Cum scap de teama? De orice teama?
32. Mintea are intotdeauna nevoie de categorisiri: unul este sfant altul pacatos. Mintea imparte lumea in felurite moduri dupa nenumarate criterii dar Scanteia Divina din fiecare este libera de trecut. Sfantul de azi poate deveni usor pacatos iar pacatosul se poate trezi intr-o buna zi si deveni Maestru punandu-ne in incurcatura judecatile. Singurul pacat este uitarea de sine, uitarea existentei Divinitatii in fiecare fiinta si asta genereaza tot raul de pe pamant. Oricine se poate trezi, toti putem deveni Maestrii. A judeca pe altii este tot o forma de ucidere. Una chinuitoare. Umanitatea are mare nevoie de un ceas desteptator dar desteptarea este un fenomen individual. Fiecare are propriul ceas care este posibil sa sune intr-o zi. Dar in prima secunda a primei ore trebuie sa renunti la a mai judeca pe ceilalti. Este foarte usor pentru ca este doar o optiune, o manifestare a liberului arbitru personal. Eu ii judec pe ceilalti? Metaforic vorbind, pot arunca primul cu piatra? Pe mine ma judec? Cum ii judec eu pe altii asa ma judeca si altii pe mine? Ma asez si pe mine intr-o categorie sau alta? Imi caut circumstante atenuante pentru actiunile mele?
33. Certitudinile joaca un rol important in viata noastra. Suntem siguri ca sotul sau sotia ne impartaseste iubirea asa cum suntem siguri ca Pamantul este rotund. Suntem siguri ca laptele este alb si iarba verde, ca o ideologie este foarte buna, ca nu este nimic rau in a taia padurile si a le transforma in ziare si apoi a le da dupa o ora la gunoi. Suntem siguri ca dogmele reflecta realitatea fie ea, sociala, religioasa, politica, ca stiinta va rezolva toate problemele umanitatii. Suntem siguri ca traim chiar daca nu stim ce este viata. Credem in ce ni se spune la televizor de catre politicieni si suntem siguri ca un sistem economic este mai bun decat altul. Suntem foarte siguri pe noi si imbratisem cu usurinta o ideologie si un stil de viata fiind gata sa scotem sabia pentru a le apara. Numai un ignorant poate fi sigur? Cat de mult experimentez pentru a trai in Adevar?
34. Creierul nostru are niste resurse importante: o suta de miliarde de neuroni intr-un sistem cu o suta de mii de miliarde de conexiuni. Putem spune ca este Tatal tuturor computer-elor, un fel de Dumnezeu al domeniului respectiv. Am putea stoca informatiile cuprinse in douzeci de milioane de volume dar pentru asta avem nevoie de trei milioane de ani/douazeci si patru de ore pe zi. Folosim cam zece procente din aceasta formidabila masina de prelucrat informatii pentru care ne-ar putea invidia orice alta fiinta de pe pamant dar, din fericire, ele nu cunosc decat armonia. Rolul celorlalte nouazeci de procente ale creierului ne ramane necunoscut. Geniile folosesc inca unul sau doua procente in plus fata de omul mediu. Este ca si cum dintr-un automobil am folosi numai scaunul si oglinda retrovizoare, nestiind nimic despre posibilitatile de deplasare, despre motor, cutia de viteze, roti. Ce este mintea? Ce trebuie sa fac cu mintea mea si nu stiu? de ce a fost necesara crearea unui organ atat de performant pentru a gazdui mintea daca nu il folosesc integral? Ce secrete ascunde aceasta forta de prelucrare a informatiei? Cat cunosc despre propria-mi fiinta, despre Scanteia Divina salasluitoare in mine daca o simpla unealta, mintea ce mi-a fost incredintata, este atat de vasta si in cea mai mare parte imi este necunoscuta?
35. Iubirea mintii duce la nebunie, Iubirea Inimii la Mantuire. Iubirea mintii inseamna ignorarea naturii divine. Inseamna sclavie. Orgoliu. Noi vrem sa cucerim si sa supunem natura nu sa traim integrati in natura. In armonie. Vrem sa-i dominam pe ceilalti nu sa ne unim in Iubire. Deindata ce sunt doi unul domina, aceasta este starea mintii care ne-a adus in pragul distrugerii planetei, Iubirea mintii inseamna identificarea cu iluzia materialismului care domina gandirea prezenta in lume. Inseamna alienare. Mintea mea se lupta cu mintea ta, cu a celorlalti si cu ea insasi. Valorile ei se schimba de la o clipa la alta. Ba este furioasa ba apatica. Ceva ce a avut o valoare fara margini la un moment dat devine absolut neinteresant in scurt timp. Mintea vrea sa detina totul cand de fapt nu poate detine nimic. Mintea genereaza reguli si dogme pentru a controla alte minti. Avem in cap nu un nebun ci o suma de nebuni. Unii le numesc infrapersonalitati. Poate duce iubirea mintii, identificarea cu propria minte la nebunie asa cum spun Maestrii? Cat de mult stiu despre aceasta minunata unealta care este mintea mea? O folosesc pentru a intelege sau pentru a produce disarmonie? Ce este de fapt?
36. Arta este o forma de exprimare a unei stari interioare, a unei intelegeri a lucrurilor, a unei idei, trairi, conceptii despre existenta, a unor scene interioare neintelese. Artistul cauta sa scoata inafara sa ceea ce este in interior, cauta sa reproduca pe cat mai bine posibil ceea ce traieste sau ce este el. Nu exista om sa nu fi incercat constient sau nu o forma de arta. Este o cale de autocunoastere. Cand creeaza, artistul este intr-o stare de meditatie, el traieste clipa creatiei cu mare profunzime, el devine una cu arta sa. Si este firesc sa fie asa pentru ca este chiar interiorul sau. A crea este starea naturala o omului. Avem aceiasi structura cu a Creatorului nostru. Nu trebuie sa fii artist cu acte ca sa poti crea iar talentul este un dar al tuturor doar ca trebuie sa cautam fiecare domeniul in care il putem manifesta. Arta poate imbraca orice forme si poate ca este mai bine sa cautam o forma de expresie si experimentare individuala. Eu cum imi manifest creativitatea?
37. Universul este informatie. Corpul nostru este informatie. Este in puterea noastra sa prelucram in mod direct informatiile care ne genereaza corpul, structurile celulare si procesele fiziologice. Ne putem modifica corpul, caracteristicile codului genetic, ne putem vindeca de orice suferinta, ne putem regenera un organ bolnav, putem elimina o celula care a suferit o modificare, putem genera un anticorp necesar, putem amplifica cat dorim campul de protectie si genera campuri de actiune. Suna ca povestea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte dar este Adevarul. Nu este o metafora. Trebuie doar sa intelegem ca noi decidem cat traim si cum traim. Este o optiune. Fiecare trebuie sa-si afle calea individuala si va ajunge negresit sa poata prelucra informatiile, sa-si regenereze structurile. Trebuie sa intoarcem privirea spre interior si sa asultam in liniste ce ne spune divinul, fiinta mica din miezul fiintei noastre. Pot face asta? Ma pot apropia de mine insumi? Cum sa modific o informatie care mi-a generat o suferinta fizica?
38. Lipsa atentiei ne face sa fim superficiali cu imprejurul nostru si cu noi insine. Atentia insamna a fi perfect focalizat pe ceva, pe ceea ce muncim, pe ce rostim, pe gesturi, pe actiuni. A fi atent inseamna a trai in clipa prezenta, inseamna a fi complet deschis catre ceea ce faci si actiunea ta capata o calitate diferita. Vibratia, amprenta pe care o pui actiunii tale este de cea mai inalta frecventa. Este asemenea celei a Creatorului. Pentru ca tu esti in primul rand creator doar n-ai aflat inca. Fiind superficial treci pe langa propria existenta, te risipesti si dupa saptezeci si cinci de ani de zvarcolire pe pamant pleci fara sa stii nimic despre tine, despre uriasa ta potentialitate, despre infinita ta capacitate de a crea si de a te crea si re-crea permanent. Dai calitate viatii tale prin atentie. Sunt atent? Am inteles ce este atentia? Pot exersa atentia? Ce amprenta pun sentimentelor, actiunilor, vorbelor si gandurilor mele? Este suficient sa fiu atent si se va produce o schimbare in viata mea?
39. Adevarul nu trebuie tinut minte pentru ca nu se schimba niciodata. Pur si simplu ESTE. Ori de cate ori avem nevoie de Adevar il vom gasi nealterat. Nu facem nici un efort de al cauta, el exista pretutindeni. Exista insa o alta problema, nu dorim sa-l cunoastem, nu vrem sa-l stim, nu ne place sa-l imbratisam. Il ocolim. De ce? El este singurul care ne aduce bucuria in suflet, care induce armonie. Tine minte: doar Adevarul induce Armonia. Adevarul nu poate sta la intuneric, nu se poate ascunde. Doar iluzia se ascunde, doar iluzia te face sa suferi. Iluzia este o lumina falsa. Iluzia doare, Adevarul vindeca. El se dobandeste dar numai dupa ce te-ai eliberat de toate identificarile cu care te confunzi, de toate automatismele care ti-au devenit reflexe conditionate. Da toata funinginea mentala la o parte si Adevarul va straluci! Pentru ca TU ESTI ADEVARUL. Daca Adevarul te deranjeaza inseamna ca nu te-ai vindecat inca de iluzii. Daca eu sunt Adevarul atunci, iluzia, ce este?
40. Iubind obiecte iti limitezi sufletul si il vei reduce la acele obiecte. Toata viata muncim pe rupte pentru a aduna o multime de lucruri. Cele mai multe nu numai ca nu ne sunt folositoare dar mai trebuie sa le purtam si de grija si asta ne mananca timp si bani. Cu cat acumulam mai mult cu atat trebuie sa muncim mai mult pentru a proteja averea. Este o cursa fara sfarsit si fara obiect. Plecam din aceasta lume la fel cum am venit doar ca atunci eram puternici si frumosi iar la plecare zbarciti si urati. Sufletul nostru obosit si limitat va suferi cumplit despartirea de obiectele cu care s-a identificat toata viata dar pe care nu le poate lua in etapa urmatoare a excursiei prin existenta. Inobileaza-ti sufletul renuntand la dorinte. Pentru ce sa-ti doresti un lucru marunt cand Divinitatea ti-a daruit Infinitul. Nu-ti dori nimic pentru ca ai deja totul. Care sunt obiectele pe care le iubesc cel mai mult? As putea renunta la unul dintre ele? Dar la doua? Care este ierarhia iubirii lor? As putea renunta la cel pe care-l iubesc cel mai mult? Sunt dependent de aceasta iubire?
41. Vad in fiecare zi oameni tensionati, furiosi, gata sa arunce cuvinte urate, injurii, jigniri, oricui se nimereste. Se vorbeste pe tonuri inalte, rastit. Violentele verbale ne-au napadit la birou, pe strada, acasa, pe internet. Risipim o mare cantitate de energie intr-un mod nu numai absolut inutil dar si extrem de daunator sanatatii prin afectarea bilantului energetic interior. Cele mai afectate organe sunt creierul si ficatul. Energiile negative ale maniei se localizeaza in ficat. Si nu sunt numai energiile modificate informational din productie proprie, le mai atragem si pe ale celor cu care „dialogam”. Aruncam si primim sageti otravite cand ne infuriem. Am avut puterea sa-mi focalizez atentia pe propria manifestare furioasa si am obervat ca deindata ce eu am devenit atent furia a disparut ca prin farmec. Am experimentat de mai multe ori si efectul a fost acelasi de fiecare data. Atunci ma intreb, ce este de fapt furia?
42. Unul alearga mai repede decat ceilalti, altul poate face mental inmultiri cu numere de cate sase cifre mai rapid decat un computer, cineva are pielea aramie altcineva alba si al treilea galbena, unul poate ridica doua sute de kilograme, altul poate sta sub apa trei minute. Putem continua cu exemplele la nesfarsit. Suntem foarte diferiti si foarte asemanatori in acelasi timp. Suntem individualitati. Creatorul iubeste bogatia altminteri ne-ar fi facut identici. Lui ii place sa experimenteze, sa descopere cu fiecare fiinta propria-I Creatie. Sa se autodescopere. Toti facem parte din Creatie si nu trebuie sa fim in competitie unii cu altii. Suntem minunati asa diferiti cum suntem. Diversitatea este frumoasa. Cine se crede superior cuiva sa stie ca va fi considerat la randu-i inferior altcuiva. In realitate nimeni nu este superior si nimeni inferior. Componentele din care este facuta o prajitura sunt complet diferite si au gusturi diferite dar impreuna formeaza ceva delicios. Dau o aroma unica. Eu ce cred despre mine? Sunt superior? Sunt inferior? Stric in vreun fel gustul prajiturii sau ii adaug o aroma diferita?
43. Distrugerea accelerata a mediului planetar, deteriorarea conditiilor de viata, desertificarea, topirea calotelor polare, ar trebui sa fie considerate ca o problema individuala a fiecaruia dintre noi. Nu trebuie sa vina nu stiu ce guvern sau organizatie ecologica sa ne spuna ce se intampla, fiecare dintre noi trebuie sa observe si sa participe la o schimbare in bine a situatiei. O schimbare profunda trebuie sa se produca mai intai la nivel individual. Pana cand nu vom intelege fiecare dintre noi ca retetele sociale actuale sunt false si ca duc la extinctia speciei om, nimic bun nu se va petrece la nivel global. O schimbare profunda la nivel social se poate produce numai printr-o schimbare individuala. John Lenon spunea ca daca vrei cu adevarat sa fie pace in lume, atunci pune un afis in propria fereastra si spune asta. Daca doar cochetam cu ideile de ecologie fizica si comportamentala, daca cochetam cu salvarea speciilor si cu reducerea poluarii, atunci avem o buna prezenta mondena dar nimic mai mult si fara nici un efect concret. Schimba-te tu mai intai, daca vrei sa se schimbe ceva. Eu consider distrugerea planetei o problema personala? Ma implic? Ce fac in mod concret? Este important un efort, o actiune cat de mici a fiecaruia dintre noi? Putem schimba ceva printr-o voce comuna, armonioasa si simultana?
44. Societatea actuala este pe punctul de a distruge habitatul nostru cosmic. Poluarea excesiva a dus la schimbari dramatice ale climei prin accentuarea efectului de sera si a distrugerii paturii de ozon care ne protejeaza de radiatiile ucigatoare. Aceste efecte pot deveni cauza opririi practic, a Curentului Golfului si asta inseamna declansarea unei noi glaciatiuni care va pune punct final vietii pe o mare suprafata a pamantului. Civilizatia actuala va inceta sa existe. In cateva zeci de ani putinii supravietuitori se vor intoarce in epoca de piatra. Putem fi chiar o parte dintre noi in situatia asta in viata urmatoare pe Geea. Ne dorim acest viitor? Ce fel de planeta lasam copiilor nostri? Ce fel de planeta ne lasam noua mostenire in existenta urmatoare?
45. Visarea nu inceteaza decat in momentul in care incepi sa traiesti total, sa fii prezent in viata ta, sa fii constient. Visarea este singurul pacat posibil dar este cumplit si se numeste uitare de sine. Visarea nu tine de somnul corpului fizic ci de ceea ce crezi ca este starea de veghe. Identificandu-te cu concepte, dogme si stiluri de viata, inoculandu-te cu tot felul de informatii false si implicit inutile, daunatoare, nu faci decat sa te cufunzi in somnul necunoasterii de sine si sa visezi cai verzi pe peretii propriei vieti, risipind-o. Acest somn profund al umanitatii in ansamblul ei este letal. Induce violente, agresiune, distrugerea omului si a planetei. Maestrul, este ceasul desteptator care risipeste mirajul. Exista si un Maestru Interior? Este el chiar propria fiinta luminoasa pe care o tin ascunsa sub mantia mintii si a corpului? Am ascultat vreodata acea voce micuta care imi spunea cu totul altceva decat primeam prin cele cinci simturi dar pe care am ignorat-o?
46. Religia si religiozitatea sunt lucruri complet diferite. Religia este o institutie, o suma de reguli, dogme si obiceiuri complicate care au ca unic scop inducerea sentimentului de vinovatie. Cand esti vinovat trebuie sa faci cumva sa fii iertat. Religia este psihologia pacatului. Puternic surescitat de sentimentul vinovatiei si de posibilitatea de a ajunge intr-o locatie geografica numita iad, omul plateste ce i se cere si cat i se cere. Si i se cere totul, adica renuntarea la liberul arbitru, la libertatea de a fi in armonie cu el insusi. El trebuie sa traiasca dupa acele reguli si dogme, sa duca o viata intreaga pe umeri povara unei vinovatii inexistente. Religiozitatea este trairea in armonie cu propria existenta, in armonie deplina cu ceilalti oameni si cu celelalte vietuitoare ale planetei. Inseamna respectarea liberului arbitru al celorlalti. Inseamna constiinta propriei existente, a fenomenului minunat al vietii in ansamblul ei. Si inseamna respect profund pentru firea inconjuratoare, pentru planeta careia ii datoram certitudinea de a A FI. Conteaza pe Divinitate si lasa-I libertatea totala de a actiona prin tine. Cu siguranta nu vei gresi. Scanteia Divina din tine este gata sa te imbratiseza cu Lumina si sa te indrume. Eu cum sunt? Ma simt impovarat de vreun pacat comis de Adam si/sau Eva? Chiar nu i-a mai iertat Dumnezeu de-atunci? El este Iubire, Iertare, Bucurie. Au comis ei vreun pacat sau nu? Le-a poruncit Dumnezeu sa nu manance mere? El este Perfectiunea, El nu le putea lua Liberul Arbitru, nu le putea interzice nimic, altminteri el n-ar mai fi Perfect si asta este fals. El este Perfectiune. Si care tata nu-si lasa copii sa manance din pomii propriei livezi? Ar fi fost chiar cinic. Cine este atunci mincinosul? Unde este falsul? Cine are interes sa ascunda Adevarul si de ce? Cine are interes ca oamenii sa poarte povara vinovatiei si de ce? Un om care se simte vinovat poate fi mai usor manipulat? Nu cumva Dumnezeu este chiar Livada din care trebuie sa ne hranim toti?
47. In viata nimic nu este defintiv, nici bucuria nici tristetea. Trairile vin si pleaca pe neasteptate. Sentimentele se schimba. Scala valorica cu care masori aspectele vietii se modifica aproape permanent. Situatiile favorabile si cele mai putin placute, alterneaza cateodata infiorator de lent, alteori halucinant. Starea de sanatate si forma fizica alterneaza cu suferinte mai mari si/sau mai mici. Te simti ca intr-un carusel in care ba esti in pozitia fireasca ba cu capul in jos, ba aplecat spre stanga, ba spre dreapta. Nimic nu este fix, nimic rectiliniu, nimic previzibil. Crezi ca nu poti gasi un punct fix la care sa te raportezi permanent si din aceasta cauza tot ce ti se intampla este surprinzator. Cateodata acest fapt iti displace alteori ii descoperi frumusetea. O vorba cu talc din batrani spune ca Dumnezeu rade cand oamenii isi fac planuri de viitor. Sunt convins ca Bunii si Strabunii, adica Discipolii si Maestrii din vechime stiau cu mult mai mult decat noi. Corpul si mintea traiesc in marginea unei tornade si in acelasi timp simti un alt eu care este chiar ochiul uraganului, o prezenta absoluta, calma, detasata, care priveste vartejul ca pe ceva periferic cu care nu se identifica in nici un fel si de care nu poate fi influentat. Acel Eu este Scanteia Divina? Cat de bine il cunosti? Cat de bine te cunosti?
48. Tot ceea ce posezi te poseda. O mare parte a energiei tale se risipeste in posesiunile tale. Te identifici cu lucrurile tale, ti-ai creat o periferie minerala a fiintei dincolo de cea a mintii si corpului. Cu cat aceasta periferie este mai extinsa cu atat te afli mai departe de centrul fiintei tale. Cu cat te identifici mai mult cu ea cu atat mai departe esti de momentul trezirii. Somnul iti va fi tot mai profund. Nu trebuie sa renunti la tot ce ai si sa te inchizi intr-o chilie. Saracia nu este o optiune. Fii bogat dar nu te lasa posedat de bogatie. Adevarata bogatie este in centrul fiintei tale acolo unde te asteapta Maestrul Interior. Bogatiile exterioare sunt doar unelte, Maestrul este viata insasi, Adevarul Suprem. Cat de aprope sunt de mine insumi? Am zarit macar o clipa Scanteia Divina salasluitoare in inima mea?
49. Dupa ce-am raspuns la toate intrebarile pe care mi le-am pus pana acum, a venit momentul in care mi-am propus sa aflu raspunsul la aceasta: CE SUNT EU?
2. Deciziile si actiunile mele produc efecte conform legii cauzei si efectului. As putea spune ca viata mea este o lunga lista de efecte a deciziilor pe care le-am luat in fiecare moment, ca eu sunt cauza vietii mele. Care sunt deciziile care mi-au produs cele mai neplacute efecte? Dar cele care mi-au produs cele mai placute efecte?
3. Ma nasc, traiesc saptezeci-optzeci de ani si apoi mor. In acest rastimp invat sa merg biped, sa vorbesc, ma reproduc, acumulez experiente si o multime de informatii legate de societate, tehnologie, mediu, cosmos, filozofie si multe altele. Imi petrec timpul muncind, crescandu-mi copiii, uitandu-ma la televizor, construindu-mi un nume si o cariera, facand avere. Apoi intr-o zi totul dispare. Nimic nu ma poate ajuta in momentul mortii, nici banii, nici informatiile dobandite nici rudele. Care este scopul vietii?
4. In perioada cat am trait in corpul mamei mele mi s-au format parti ale corpului carora nu le intelegem necesitatea in acele momente: maini, picioare, ochi, gura. Universul meu era o parte a interiorului corpului mamei si desi primeam si alti stimuli carora le-am cunoscut mult mai tarziu semnificatia, nu puteam sa-mi imaginez ca ar mai exista si altceva inafara micului spatiu in care vietuiam. Vibratia batailor inimii mamei imi dadea o stare de siguranta de parca as fi stiut ca a fost vital pentru mine ca acel sunet profund sa existe permanent. Desprinderea de corpul mamei, a fost pentru acel eu o moarte dar am constatat curand ca de fapt continuiam sa traiesc dar in alt context si am inteles rolul multor parti ale corpului formate atunci. Moartea care urmeaza poate fi tot o nastere dar in alt context, in alte dimensiuni si cu alte experiente. Ce parti ale fiintei mele se creeaza acum pentru viata urmatoare si ce functionalitati vor avea?
5. Universul este infinit, este tot ceea ce exista, este Intregul. Macrocosmosul se reflecta in microcosmos si invers. As putea spune ca ce este inafara este si inauntru sau ca ce este sus este si jos, ce este in mare este si in mic. Fiecare particica oricat de mica pastreaza imaginea si informatiile Intregului la fel ca fiecare ciob al unei holograme. Asta inseamna ca si in mine sunt cuprinse toate informatiile si imaginile Universului. Inseamna ca exista cel putin o cale de a accesa, de a accede la aceste informatii. Dar probabil ca exista infinite cai pentru ca un proverb vechi spune ca toate cararile duc catre varful muntelui, ca toti vor atinge piscul dar ca fiecare trebuie s-o aleaga pe cea pe care o poate urma, cea care i se potriveste. Pentru a-ti afla calea trebuie sa experimentezi. Care este calea mea?.
6. Dumnezeu nu este un mos cu barba care-si duce mileniile intr-o locatie cosmica numita rai unde se tot odihneste dupa ce a creat in sase zile lumea, asta este sigur. S-ar fi plictisit pana acum de o asa de lunga Duminica iar viata acolo unde locuieste El este si asa destul de plicticoasa. Aproape nimeni n-a putut spune nimic despre aceasta poveste pentru ca a fost ferecata sub semnul sacrului si orice interpretare sau punere sub semnul intrebarii ar fi atras asupra cautatorului pedepse divine dar si terestre de la tribunalele si organizatiile paramilitare ale bisericii. Basmul mai sperie si acum majoritatea oamenilor. Daca scoatem ambalajele basmului facut sa serveasca interese foarte pamantene ce gasim, ce este Dumnezeu? Ce este Existenta?
7. Sclavia cu lanturi si camere de tortura a disparut in cea mai mare parte. A fost inlocuita cu o sclavie indusa subtil, subliminal si ambalata in stralucirea cuvantului libertate. Lantul a fost inlocuit cu concepte despre stilul de viata care trebuie urmat iar tortura cu performanta. Gladiatorul modern lucreaza la o companie si se lupta acerb sa ocupe o pozitie cat mai buna sau macar sa-si pastreze locul. Ca orice gladiator se antreneaza, adica participa la tranning. Este o sclavie mult mai periculoasa pentru ca este autoimpusa si departeaza individul de el insusi. Painea si circul au fost inlocuite de hamburger si Disneyland. De fapt, ce s-a schimbat in ultimii doua mii de ani?
8 .Respectandu-i pe cei cu care intru in contact, ma respect pe mine. Fiind atent in jurul meu sa nu produc suferinta celorlalte fiinte si nici mediului prin actiunile sau sau prin lipsa actiunii, sunt atent cu mine. Daruind iubire in jurul meu imi aduc bucuria in inima si imi aduc iubire. Ocrotind pe cei slabi imi construiesc un scut din Lumina. Aducand pace celorlalti, dobandesc pacea interioara. Vietuind in armonie cu mine insumi, exist in armonie cu Universul. Cunoscand acestea, pot urma Calea Luminii? Imi doresc sa pot fi Iubire? Ma pot schimba intr-o clipa pentru a urma Calea Maestrilor? Vreau sa fiu prezent in viata mea?
9. Exista lucruri care se vad si lucruri care nu se vad. Daca cele mai multe nu se vad asta nu inseamna ca ele nu exista. Am observat ca cei mai multi oameni cred doar ceea ce vad, ceea ce este intr-un fel sau altul palpabil dar privind o stea spre exemplu, percep doar o imagine dintr-un trecut destul de indepartat si este posibil ca astrul nici macar sa nu mai existe desi as putea jura ca este acolo. Curentul electric nu-l putem vedea dar stim ca exista prin efectele pe care le produce. Toata civilizatia actuala se bazeaza pe folosirea curentului electric chiar daca el nu poate fi vazut. Pot afirma cu certitudine ca un lucru sau un fenomen exista respectiv se produce sau nu doar pentru ca eu pot sa il ating sau pot sa il vad sau nu? Exista alte simturi inafara celor cinci cu care pot percepe si altceva? Cum le pot dezvolta? Pot vedea dincolo de bariera fizico-spatio-temporala?
10. Dumnezeu este perfect si creatia sa este fara cusur. El nu poate crea decat Perfectiune. Din acest motiv El ne-a daruit Liberul Arbitru pe care El ni-l respecta deplin. A creat fiinte libere nu sclavi. Dumnezeu nu a dat nici un fel de porunci pentru ca Perfectiunea nu-i permitea sa impuna ceva, stiut fiind ca orice impunere este o agresiune, un atentat la liberul arbitru. Atunci cele zece porunci nu sunt de fapt porunci ci realizari individuale? Cele zece realizari sunt jaloanele unei cai de evolutie spirituala?
11. Oamenii confunda casatoria cu achizitionarea unui bun. Conceptia aceasta este generala si prin multe locuri din lumea actuala se manifesta inca in forme extreme. Exista si un extremism al relatiilor conjugale. Este si aceasta o forma de sclavie care probabil ca nu va disparea curand. Exista inca executii cu pietre si culmea este ca acei criminali se cred si foarte religiosi, probabil doar pentru ca au de partea lor legi absurde si pentru ca tin armele de partea unde se afla tragaciul. Este o atitudine de ura si dispret total fata de indivizii care apartin celuilalt sex, fata de viata in sine. In alte locuri femeile nu mananca la aceiasi masa cu barbatii. In multe locuri casatoria incepe printr-un viol care se continua toata viata. Si mai sunt mutilari si multe altele. Greu de inteles. Suntem foarte primitivi in privinta relatiei de cuplu. Si-atunci: ce este casatoria? Are vreunul dintre cei doi dreptul de a impiedica in vreun fel manifestarea liberului arbitru al celuilalt? Are dreptul de a judeca si condamna?
12. Liberul arbitru este darul cel mai de pret al Divinitatii. Daca El imi respecta in totalitate liberul arbitru inseamna ca si eu trebuie sa fac acelasi lucru cu toate celelalte fiinte ale Universului pentru a fi asemenea Creatorului meu. Ridicandu-ma la aceiasi inalta vibratie intr-o zi ma voi contopi in oceanul Lui de Lumina si Iubire. Pot respecta liberul arbitru al celorlalte fiinte?
13. Ne nastem liberi dar pierdem libertate pe parcursul vietii. Pe de o parte ne pierdem libertatea exterioara in relatia cu ceilalti datorita principiilor general acceptate carora trebuie sa ne supunem pentru a supravietui in societate. Pe de alta parte ne pierdem libertatea interioara prin acceptarea a tot felul de dogme impuse de societate, de la cele economico-politice la cele religioase. Incetam de foarte devreme sa ne autocream si ne lasam construiti de principii si dogme atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Ne identificam cu tot felul de idei si ne inoculam adevaruri concepute de altii despre care nu stim daca nu cumva au fost la randul lor inoculati si nu adevarati Maestri. Suntem impiedicati sa facem singurul lucru prin care evoluam spiritual, sa experimentam. Societatea ne da totul dea gata, o suma de retete. Sunt o fiinta libera? Adevarul meu provine din experienta mea s-au din lecturi si auzite? Sunt chiar eu sau sunt doar suma unor informatii pe care le-am adoptat pana la a ma confunda cu ele fara sa experimentez?
14. Sa faci fiecare lucru ca si cum l-ai face pentru Dumnezeu. Sa vorbesti cu fiecare fiinta ca si cum ai vorbi cu Dumnezeu. Indiferent in ce consta munca noastra, trebuie sa o facem cu deplina constiinta si in profund respect pentru creatia mainilor sau a mintii noastre. Contactul direct sau mental, prin ganduri, cu celelalte fiinte, fie ele oameni, plante, animale sau minerale, astre sau fiinte superioare, trebuie sa se produca in deplina armonie. Universul inseamna TOT CEEA CE ESTE. Nimic nu poate fi inafara Fiintei Unice care in diferite culturi si in diferite perioade istorice a fost numita in multe feluri. Tot ceea ce intreprindem este in egala masura pentru Divinitate, pentru noi si pentru celelalte fiinte cuprinse in Intreg. Totul este in mine si eu sunt in Tot. Am inteles Adevarul? Atitudinea mea actuala este in armonie cu Universul? Cu toate fiintele? Cu Planeta?
15. Aflam in fiecare zi mii de informatii despre o parte din infinita forma de manifestare a Universului, despre corpuri ceresti aflate la distante greu de imaginat, despre fiinte microscopice, despre fenomene si elaboram si mai multe mii de aplicatii tehnice bazate pe noile descoperiri. Oamenii de stiinta sunt interesati de orice structura, intra tot mai adanc in miezul materiei si descopera lucruri uimitoare. Isi pun mii de intrebari si fiecare raspuns naste alte mii de intrebari complicand la infinit cunoasterea Universului. Aceasta cunoastere stiintifica este minunata dar este doar o latura a Existentei si nu se poate implini in absenta celeilalte parti, cea a spiritului. Siinta diseca, spiritualitatea unifica. Stiinta are Savanti, spiritualitatea naste Maestri. De ce oamenii au separat stiinta de spiritualitate, cand de fapt, ele sunt parti complemantare ale Intregului numit Univers, Existenta, Divinitate. Ce este viata?
16. Creatia cuprinde miliarde de galaxii, mult mai multe miliarde de stele, un numar greu de imaginat de planete si alte corpuri ceresti despre care nu prea stim mare lucru. Pe planeta noastra mica sunt cateva milioane bune de specii de vietuitoare. Pot afirma ca, fara fara indoiala, Creatorului Ii place bogatia si cred ca Ii place sa-si contemple Creatia (are si de ce) si sa se bucure de Ea. Creatorul trebuie ca este un tip tare simpatic si nu seamana deloc cu fetele lungi pictate prin biserici. Vazand bogatia fara margini a Creatiei nu cred ca El are o parere prea buna despre saracie. Saracia este o virtute? Este necesara? Ce este bogatia de fapt si ce este saracia? Au legatura cu banii?
17. O parte importanta a oamenilor traiesc in alte localitati decat in cele in care s-au nascut. Incearca sa se adapteze, sa cunoasca si sa se identifice cu un alt stil de viata, sa cunoasca si sa adopte obiceiurile sociale, culinare, cultice, culturale si relatiile interumane ale altor comunitati. Fiecare se adapteaza mai mult sau mai putin, se integreaza locului intr-o oarecare masura si viata merge inainte. O influenta majora insa nu poate fi ignorata: vibratia specifica a locului in care traim si care este diferita de cea a locului in care ne-am nascut. O resimtim intotdeauna ca pe dorul de locurile natale. Si sa nu uitam ca dor vine de la durere. Ce este aceasta vibratie a locului in care m-am nascut? Ce anume din mine rezoneaza cu acel loc? De ca imi lipseste acea vibratie? Carei parti din mine ii lipseste?
18. Dumnezeu este tot ce exista. El nu are exterior. Totul se afla in interiorul Fiintei Divine. Fie ca acceptam sau nu, acesta este Adevarul. A-L aseza pe Dumnezeu intr-o locatie cereasca numita rai inseamna a-L reduce la un mos cu barba care dupa ce a muncit sase zile sa faca Lumea a luat o pauza care inca nu s-a terminat. Dumnezeu nu este un fel de Big Brother care pandeste greselile oamenilor pentru a-i pedepsi dupa ce i-a inchis pe o planeta mica. Tot ceea ce percem sunt parti ale Intregului, sunt manifestari ale lui Dumnezeu. Si nu poti decat sa observi si sa ramai tacut in fata acestei maretii. Si sa te minunezi pentru ca in esenta Intregului nu exista nici o contradictie, totul este armonie, totul musteste de viata plina de bucurie. M-am gandit vreodata la toate astea? Ce este Dumnezeu? Cum functioneaza Intregul? Partile pot cunoaste Intregul? Cunosc Intregul? Cum?
19. Cunoasterea incepe cu fiecare om. Pana ce nu incepi sa cunosti, pentru tine nu exista nici o cunoastere. A cunoaste inseamna a intelege. Urechile tale pot transmite creierului mii de informatii dar asta nu inseamna ca tu le si auzi. Auzul tine de ascultare. Cand esti atent auzi cu adevarat, constientizezi si intelegi. Un lucru inteles este castigat pentru totdeauna, nu mai poti actiona altfel decat prin prisma acestei intelegeri. Toata lumea stie ca tutunul este daunator spre exemplu, dar extrem de putini inteleg acest lucru si renunta. Nu prin efort, nu inlocuindu-l cu bomboane, guma de mestecat sau altceva, nu chinuindu-se, ci natural, prin simpla intelegere. Intelegerea tine de firescul inconjurator, de firea lucrurilor, nu este apanajul nimanui. De cate ori ascult cu adevarat? De cate ori inteleg? Ce este ascultarea? Ce este intelegerea? Ce fenomen se petrece inlauntrul meu cand inteleg?
20. Nu ai nevoie sa te identifici cu nimic pentru ca tu deja existi. Identificarea cu indiferent ce, este inceputul si baza sclaviei. Nou nascutul este liber pentru ca el nici nu stie ca exista dar este inca un timp destul de lung dependent de mama sa pentru a supravietui. Cum ai capatat un nume si un cod numeric personal esti deja redus la un serial number dintr-o lunga insiruire de astfel serii dupa care sunt identificati toti oamenii de pe Pamant. Cand mori acest numar iti este retras pentru ca nu mai prezinti nici un interes pentru societate. Nu mai produci nici un venit. Societatea opereaza foarte bine cu aceste serial number-uri, ea nu are nevoie de individualitati. In spatele numarului primit la nastere se adauga cu fiecare zi a vietii tale alte si alte identificari care treptat dar ferm acopera Scanteia Divina cu o perdea de informatii fara valoare. Adevarul ramane ascuns celor mai multi pentru totdeauna. Putini au curajul sa rupa lanturile eloxate ale mintii hipnotizate de fleacurile dogmatice si sa se dezautomatizeze. Sa-si descopere centrul fiintei, individualitatea, divinitatea. Eu ce stiu despre mine? Sunt meseria mea? – ca cei care-si pun o placuta pe usa casei si scriu Fam Dr..... sau Fam Av......sau Fam Ing....... Asta da identificare. Acela nu mai este o individualitate, este doctor, avocat, inginer,....cuvinte si-atat. Care sunt identificarile mele? Cate? Dupa ce le inlatur pe toate ce ramane?
21. A fi constient inseamna a-ti aduce aminte de tine in fiecare clipa fara a fi nevoie pentru asta de stimuli exteriori, fie acestia obiecte sau interactiunea cu alte fiinte. Este in firea lucrurilor sa ne amintim permanent de faptul ca existam si aceasta trebuie sa se petreaca natural, direct si simplu. ESTI doar cand stii ca ESTI. ESTI doar cand ramai centrat in miezul fiintei tale si privesti detasat periferia fiintei, acolo unde se deruleaza mentalul si fizicul. TU conduci acel spectacol existential la nivelul structurilor minte-corp, TU esti seful. Cu cat iti aduci mai des aminte de tine cu atat viata este mai plina si mai incantatoare. Imi aduc aminte de mine? Stiu ca SUNT? De cate ori intr-o zi? Sunt EU stapanul corpului si mintii mele sau ele sunt cele care ma conduc? Cine este seful?
22. Se spune ca un om avea un cal iar calul nu avea nimic impotriva. Pe parcursul istoriei au fost omorati, mutilati, schingiuiti milioane de oameni, au fost decimate popoare intregi, distruse culturi, demolate orase, s-au facut distrugeri fara precedent in istoria planetei pentru a se fura obiecte de tot felul: diamante, aur, pietre pretioase. Viata unei bucati de aur este incomparabil mai lunga decat scurta viata omeneasca. Acelasi aur poate avea mii de proprietari dea lungul istoriei dar el, precum calul din poveste, nu are nimic impotriva. Probabil ca in sinea atomilor sai rade de prostia parca fara de sfarsit a oamenilor care se ucid pentru a stapani ceva ce nu se poate stapani prin firea lucrurilor. Ce este dorinta de posesie?
23. Orgoliul ne face sa ne credem altceva decat suntem in realitate, adica manifestari ale Fiintei Unice. De aici vine tot necazul. Mintea fiecaruia genereaza imagini false in exterior despre propria-i existenta. Mintea fiecaruia intra in competitie cu toate mintile pe care le cunoste si nu numai. Mintea isi inchipuie tot felul de lucruri imposibile ca fiind probabile, face fixatie pentru anumite idei, se autoobsedeaza de anumite persoane sau modele de viata, se chinuie intr-o competitie fara sfarsit si asta nu este numai ignoranta sau necunoastere ca sa nu mai spunem de ne-intelegere. Mintea proiecteaza in exterior nu numai ceva ce nu este ci si ce nici nu poate fi. Pentru ca nu se poate substitui centrului fiintei tale, mintea ta cauta sa ocoleasca intrebarile, sa amane, sa minimalizeze, sa uite. Este un instrument minunat dar este doar o unealta, nu este creatorul. Este dalta nu sculptorul. Eu cum o percep? Ma identific cu mintea mea? Eu sunt sculptorul? Ce este dincolo de actul Creatiei?
24. Daca ai reusit sa deschizi o fereastra cat de mica spre centrul fiintei tale, conteaza pe Dumnezeu, El stie foarte bine ce face si nu-ti mai dori nimic. Ramai intr-o stare de disponibilitate totala. Lasa-L sa se manifeste prin tine si nu vei cunoaste bucurie mai mare. Fii doar o picatura care intalneste Oceanul si abandoneaza-te Lui. Separatia nu mai este posibila vreodata si vei fiinta intr-o pace interioara cum nu ai intalnit inca. Pot arunca o privire in interior? Pot deschide fereastra prin care se zareste lumina? Pot fi? Pot face acest salt in necunoscutul interiorului meu? Unde este tarmul?
25. Viata este o lupta. Asta este una din marile prostii care circula cu succes prin lume. Viata nu este si nu trebuie sa fie o lupta, este o sursa de bucurie atunci cand esti in armonie cu Intregul si o sursa de suferinte cand esti dizarmonic, cand nu esti in rezonanta cu Universul. Viata nu este o competitie, pur si simplu te bucuri ca ESTI. Suferinta apare atunci cand vrei sa cuceresti ceva, indiferent ce: natura, o persoana pe care o crezi idealul partener de viata, o tara, o pozitie sociala. Suferinta este generata de aparitia unei dorinte. Cuvantul dorinta isi are originea in dor, adica in durere. Orice dorinta provoaca durere si o mare irosire de timp. Priveste-o si observa cum se manifesta. Orice tip de dorinta. Tine minte: Maestrii nu au nici o dorinta. Nu trebuie sa fii in competitie cu nimeni si nici cu tine insuti. Dorinta te arunca in competitie, dorinta te impinge in viitor pentru a pierde clipa prezenta, singura reala. Sunt in competitie cu cineva? Care sunt dorintele mele? Sunt necesare? Care este mecanismul care le genereaza? Cum ma pot detasa?
26. Orice activitate pe care o desfasori in deplina constiinta si atentie este meditatie, rugaciune. Acest cuvant, rugaciune este gresit inteles: el vine de la rug, de la arderea interioara adica intrarea in comuniune, in lumina, cu Divinitatea si nu de la a cere, de la ceresetorie. Nu putem cere nimic pentru ca avem deja totul. Rugaciunea si meditatia sunt unul si acelasi lucru. Nu se fac, nu sunt actiuni ci lipsa oricarei actiuni, in rugaciune sau meditatie se patrunde, rugaciunea coboara in fiinta ta, meditatia coboara in fiinta ta. Nu se pot rosti cuvinte pentru ca in rugaciune, in meditatie, mintea tace. Pur si simplu fiintezi. Esti una cu Dumnezeu si Dumnezeu curge prin tine. Eu cum inteleg rugaciunea, meditatia? Am intalnit meditatia? Am cunoscut rugaciunea? Ce inseamna curgerea divinului prin mine? Pot fi unflaut gol prin care Universul canta?
27. Avem minte si corp dar inca se mai poarta discutii pe la colturi despre existenta sufletului. Cat despre Scanteia Divina existenta in fiecare dintre noi nici macar nu se pomeneste. Poate ca mai avem si alte structuri despre care inca nu stim nimic, poate ca unele se formeaza chiar in timpul acestui tip de existenta pe Gaya pentru a ne folosi in alta etapa a periplului nostru prin Multivers. Poate ca suntem fiinte foarte complexe cum nici nu ne putem imagina. Evoluam? Elevam? Suntem doar masini care proceseaza alimente?
28. Cand si cand avem o pornire interioara de a modifica interiorul casei. Nu prea analizam care este cauza acestei stari dar cert este ca nu ne da pace. Pornim pur si simplu sa schimbam culorile peretilor, sa mutam mobila, sa mai cumparam cate ceva, sa mai scapam de vechituri. Zicem ca ne-am plictisit sa tot vedem aceiasi imagine interioara in fiecare zi. Si este adevarat. Aproape toti avem obiceiul de a aduna o multime de obiecte nefolositoare sau pe care le folosim atat de rar incat nu isi justifica prezenta in casa. Mai primim si tot felul de obiecte de la prieteni si rude cu diverse ocazii. In scurt timp, casa are aspectul unui depozit sau a unui magazin. Este evident ca nu ne simtim bine. Fiecare obiect are o vibratie a lui, a materialului din care este confectionat, o amprenta energetico-informationala a creatorului si o amprenta a celui care ni l-a daruit. Cate dintre obiectele din casa mea sunt in armonie cu mine, cu ceea ce sunt eu? Cate imi sunt cu adevarat necesare? Ce simt daca renunt la un obiect? Printr-un obiect am creat o legatura energetica si informationala cu un moment din trecut, cu o persoana, cu un loc? Este benefica aceasta legatura subtila? Ce fel de informatii si energii primesc prin acest cordon invizibil?
29. Inteleptii din toate timpurile au creat simboluri care cuprind informatii fundamentale despre Existenta, Univers, Om, Iubire, Divinitate. Aceste simboluri radiaza energii puternice si ne induc stari emotionale. Ceva necunoscut se trezeste in profunzimile fiintei noastre si ne dam seama ca le pretuim fara ca mintea sa cunoasca prea multe despre ele. Comunicarea se face la nivel subtil, fara cuvinte si ganduri. Realizam ca simbolurile sunt in noi, ca privindu-le n-am facut decat sa le activam, sa intram in armonie cu Inteleptii care le-au materializat pentru ca noi sa intelegem. Pot materializa si eu simboluri existente in matricele informationale si energetice ale fiintei mele? Cum pot face asta? Am chiar si un simbol personal astral, un fel de semnatura, un nume?
30. Rolul Maestrului este de a trezi in tine Maestrul Interior, centrul fiintei tale, Scanteia Divina. Odata trait acest moment, El devine o reflectare a Maestrului Interior. Fiecare ne nastem cu aceasta potentialitate extraordinara de a ne trezi propriul Maestru Interior, de a fi intr-o zi OM. Cuvantul OM este foarte frumos, el inseamna deopotriva om si Dumnezeu. Omul trezit se aseaza la picioarele Maestrului si-i multumeste in tacere. Amandoi stiu, amandoi sunt una cu intregul. Discipolul a disparut. Cuvantul discipol vine de la disciplina, disciplina mintii, a corpului, a sufletului. Daca Scanteia Divina din interiorul meu este maestrul interior, cum il pot cunoaste si cine este atunci discipolul? Mintea mea? Corpul meu? Sufletul meu? Cum realizez unitatea, armonia? Cum pot fi una cu mine insumi si una cu Intregul? Cum pot multumi in tacere?
31. Frica este in totalitate lipsa de intelegere a fenomenului vietii. Este cea care ne impiedica sa dobandim libertatea. Un fricos nu va fi niciodata liber. Frica si libertatea nu pot convietui. O teama cat de mica impiedica inflorirea libertatii. Si oamenii se tem de cele mai diverse lucruri: ca-si pot pierde serviciul, ca se pot imbolnavi, se tem de accidente, de seisme, de insecte, de aproape orice. Dar cel mai mult se tem de semeni si de moarte. De frica se poate muri. Este manifestarea suprema a fricii, ti se opreste inima. Libertatea se dobandeste prin cunoastere si prin intelegere, prin trezirea Maestrului Interior si este posibila doar dupa ce si cea mai firava teama a disparut definitiv. Care sunt temerile mele? Le-am privit vreodata in fata? Sunt reale sau doar o suma de impresii generate de informatiile eronate ale unui sistem de valori fals si impus? Ce este frica? Care parte a fiintei mele se teme, corpul, mintea, sufletul? Cum scap de teama? De orice teama?
32. Mintea are intotdeauna nevoie de categorisiri: unul este sfant altul pacatos. Mintea imparte lumea in felurite moduri dupa nenumarate criterii dar Scanteia Divina din fiecare este libera de trecut. Sfantul de azi poate deveni usor pacatos iar pacatosul se poate trezi intr-o buna zi si deveni Maestru punandu-ne in incurcatura judecatile. Singurul pacat este uitarea de sine, uitarea existentei Divinitatii in fiecare fiinta si asta genereaza tot raul de pe pamant. Oricine se poate trezi, toti putem deveni Maestrii. A judeca pe altii este tot o forma de ucidere. Una chinuitoare. Umanitatea are mare nevoie de un ceas desteptator dar desteptarea este un fenomen individual. Fiecare are propriul ceas care este posibil sa sune intr-o zi. Dar in prima secunda a primei ore trebuie sa renunti la a mai judeca pe ceilalti. Este foarte usor pentru ca este doar o optiune, o manifestare a liberului arbitru personal. Eu ii judec pe ceilalti? Metaforic vorbind, pot arunca primul cu piatra? Pe mine ma judec? Cum ii judec eu pe altii asa ma judeca si altii pe mine? Ma asez si pe mine intr-o categorie sau alta? Imi caut circumstante atenuante pentru actiunile mele?
33. Certitudinile joaca un rol important in viata noastra. Suntem siguri ca sotul sau sotia ne impartaseste iubirea asa cum suntem siguri ca Pamantul este rotund. Suntem siguri ca laptele este alb si iarba verde, ca o ideologie este foarte buna, ca nu este nimic rau in a taia padurile si a le transforma in ziare si apoi a le da dupa o ora la gunoi. Suntem siguri ca dogmele reflecta realitatea fie ea, sociala, religioasa, politica, ca stiinta va rezolva toate problemele umanitatii. Suntem siguri ca traim chiar daca nu stim ce este viata. Credem in ce ni se spune la televizor de catre politicieni si suntem siguri ca un sistem economic este mai bun decat altul. Suntem foarte siguri pe noi si imbratisem cu usurinta o ideologie si un stil de viata fiind gata sa scotem sabia pentru a le apara. Numai un ignorant poate fi sigur? Cat de mult experimentez pentru a trai in Adevar?
34. Creierul nostru are niste resurse importante: o suta de miliarde de neuroni intr-un sistem cu o suta de mii de miliarde de conexiuni. Putem spune ca este Tatal tuturor computer-elor, un fel de Dumnezeu al domeniului respectiv. Am putea stoca informatiile cuprinse in douzeci de milioane de volume dar pentru asta avem nevoie de trei milioane de ani/douazeci si patru de ore pe zi. Folosim cam zece procente din aceasta formidabila masina de prelucrat informatii pentru care ne-ar putea invidia orice alta fiinta de pe pamant dar, din fericire, ele nu cunosc decat armonia. Rolul celorlalte nouazeci de procente ale creierului ne ramane necunoscut. Geniile folosesc inca unul sau doua procente in plus fata de omul mediu. Este ca si cum dintr-un automobil am folosi numai scaunul si oglinda retrovizoare, nestiind nimic despre posibilitatile de deplasare, despre motor, cutia de viteze, roti. Ce este mintea? Ce trebuie sa fac cu mintea mea si nu stiu? de ce a fost necesara crearea unui organ atat de performant pentru a gazdui mintea daca nu il folosesc integral? Ce secrete ascunde aceasta forta de prelucrare a informatiei? Cat cunosc despre propria-mi fiinta, despre Scanteia Divina salasluitoare in mine daca o simpla unealta, mintea ce mi-a fost incredintata, este atat de vasta si in cea mai mare parte imi este necunoscuta?
35. Iubirea mintii duce la nebunie, Iubirea Inimii la Mantuire. Iubirea mintii inseamna ignorarea naturii divine. Inseamna sclavie. Orgoliu. Noi vrem sa cucerim si sa supunem natura nu sa traim integrati in natura. In armonie. Vrem sa-i dominam pe ceilalti nu sa ne unim in Iubire. Deindata ce sunt doi unul domina, aceasta este starea mintii care ne-a adus in pragul distrugerii planetei, Iubirea mintii inseamna identificarea cu iluzia materialismului care domina gandirea prezenta in lume. Inseamna alienare. Mintea mea se lupta cu mintea ta, cu a celorlalti si cu ea insasi. Valorile ei se schimba de la o clipa la alta. Ba este furioasa ba apatica. Ceva ce a avut o valoare fara margini la un moment dat devine absolut neinteresant in scurt timp. Mintea vrea sa detina totul cand de fapt nu poate detine nimic. Mintea genereaza reguli si dogme pentru a controla alte minti. Avem in cap nu un nebun ci o suma de nebuni. Unii le numesc infrapersonalitati. Poate duce iubirea mintii, identificarea cu propria minte la nebunie asa cum spun Maestrii? Cat de mult stiu despre aceasta minunata unealta care este mintea mea? O folosesc pentru a intelege sau pentru a produce disarmonie? Ce este de fapt?
36. Arta este o forma de exprimare a unei stari interioare, a unei intelegeri a lucrurilor, a unei idei, trairi, conceptii despre existenta, a unor scene interioare neintelese. Artistul cauta sa scoata inafara sa ceea ce este in interior, cauta sa reproduca pe cat mai bine posibil ceea ce traieste sau ce este el. Nu exista om sa nu fi incercat constient sau nu o forma de arta. Este o cale de autocunoastere. Cand creeaza, artistul este intr-o stare de meditatie, el traieste clipa creatiei cu mare profunzime, el devine una cu arta sa. Si este firesc sa fie asa pentru ca este chiar interiorul sau. A crea este starea naturala o omului. Avem aceiasi structura cu a Creatorului nostru. Nu trebuie sa fii artist cu acte ca sa poti crea iar talentul este un dar al tuturor doar ca trebuie sa cautam fiecare domeniul in care il putem manifesta. Arta poate imbraca orice forme si poate ca este mai bine sa cautam o forma de expresie si experimentare individuala. Eu cum imi manifest creativitatea?
37. Universul este informatie. Corpul nostru este informatie. Este in puterea noastra sa prelucram in mod direct informatiile care ne genereaza corpul, structurile celulare si procesele fiziologice. Ne putem modifica corpul, caracteristicile codului genetic, ne putem vindeca de orice suferinta, ne putem regenera un organ bolnav, putem elimina o celula care a suferit o modificare, putem genera un anticorp necesar, putem amplifica cat dorim campul de protectie si genera campuri de actiune. Suna ca povestea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte dar este Adevarul. Nu este o metafora. Trebuie doar sa intelegem ca noi decidem cat traim si cum traim. Este o optiune. Fiecare trebuie sa-si afle calea individuala si va ajunge negresit sa poata prelucra informatiile, sa-si regenereze structurile. Trebuie sa intoarcem privirea spre interior si sa asultam in liniste ce ne spune divinul, fiinta mica din miezul fiintei noastre. Pot face asta? Ma pot apropia de mine insumi? Cum sa modific o informatie care mi-a generat o suferinta fizica?
38. Lipsa atentiei ne face sa fim superficiali cu imprejurul nostru si cu noi insine. Atentia insamna a fi perfect focalizat pe ceva, pe ceea ce muncim, pe ce rostim, pe gesturi, pe actiuni. A fi atent inseamna a trai in clipa prezenta, inseamna a fi complet deschis catre ceea ce faci si actiunea ta capata o calitate diferita. Vibratia, amprenta pe care o pui actiunii tale este de cea mai inalta frecventa. Este asemenea celei a Creatorului. Pentru ca tu esti in primul rand creator doar n-ai aflat inca. Fiind superficial treci pe langa propria existenta, te risipesti si dupa saptezeci si cinci de ani de zvarcolire pe pamant pleci fara sa stii nimic despre tine, despre uriasa ta potentialitate, despre infinita ta capacitate de a crea si de a te crea si re-crea permanent. Dai calitate viatii tale prin atentie. Sunt atent? Am inteles ce este atentia? Pot exersa atentia? Ce amprenta pun sentimentelor, actiunilor, vorbelor si gandurilor mele? Este suficient sa fiu atent si se va produce o schimbare in viata mea?
39. Adevarul nu trebuie tinut minte pentru ca nu se schimba niciodata. Pur si simplu ESTE. Ori de cate ori avem nevoie de Adevar il vom gasi nealterat. Nu facem nici un efort de al cauta, el exista pretutindeni. Exista insa o alta problema, nu dorim sa-l cunoastem, nu vrem sa-l stim, nu ne place sa-l imbratisam. Il ocolim. De ce? El este singurul care ne aduce bucuria in suflet, care induce armonie. Tine minte: doar Adevarul induce Armonia. Adevarul nu poate sta la intuneric, nu se poate ascunde. Doar iluzia se ascunde, doar iluzia te face sa suferi. Iluzia este o lumina falsa. Iluzia doare, Adevarul vindeca. El se dobandeste dar numai dupa ce te-ai eliberat de toate identificarile cu care te confunzi, de toate automatismele care ti-au devenit reflexe conditionate. Da toata funinginea mentala la o parte si Adevarul va straluci! Pentru ca TU ESTI ADEVARUL. Daca Adevarul te deranjeaza inseamna ca nu te-ai vindecat inca de iluzii. Daca eu sunt Adevarul atunci, iluzia, ce este?
40. Iubind obiecte iti limitezi sufletul si il vei reduce la acele obiecte. Toata viata muncim pe rupte pentru a aduna o multime de lucruri. Cele mai multe nu numai ca nu ne sunt folositoare dar mai trebuie sa le purtam si de grija si asta ne mananca timp si bani. Cu cat acumulam mai mult cu atat trebuie sa muncim mai mult pentru a proteja averea. Este o cursa fara sfarsit si fara obiect. Plecam din aceasta lume la fel cum am venit doar ca atunci eram puternici si frumosi iar la plecare zbarciti si urati. Sufletul nostru obosit si limitat va suferi cumplit despartirea de obiectele cu care s-a identificat toata viata dar pe care nu le poate lua in etapa urmatoare a excursiei prin existenta. Inobileaza-ti sufletul renuntand la dorinte. Pentru ce sa-ti doresti un lucru marunt cand Divinitatea ti-a daruit Infinitul. Nu-ti dori nimic pentru ca ai deja totul. Care sunt obiectele pe care le iubesc cel mai mult? As putea renunta la unul dintre ele? Dar la doua? Care este ierarhia iubirii lor? As putea renunta la cel pe care-l iubesc cel mai mult? Sunt dependent de aceasta iubire?
41. Vad in fiecare zi oameni tensionati, furiosi, gata sa arunce cuvinte urate, injurii, jigniri, oricui se nimereste. Se vorbeste pe tonuri inalte, rastit. Violentele verbale ne-au napadit la birou, pe strada, acasa, pe internet. Risipim o mare cantitate de energie intr-un mod nu numai absolut inutil dar si extrem de daunator sanatatii prin afectarea bilantului energetic interior. Cele mai afectate organe sunt creierul si ficatul. Energiile negative ale maniei se localizeaza in ficat. Si nu sunt numai energiile modificate informational din productie proprie, le mai atragem si pe ale celor cu care „dialogam”. Aruncam si primim sageti otravite cand ne infuriem. Am avut puterea sa-mi focalizez atentia pe propria manifestare furioasa si am obervat ca deindata ce eu am devenit atent furia a disparut ca prin farmec. Am experimentat de mai multe ori si efectul a fost acelasi de fiecare data. Atunci ma intreb, ce este de fapt furia?
42. Unul alearga mai repede decat ceilalti, altul poate face mental inmultiri cu numere de cate sase cifre mai rapid decat un computer, cineva are pielea aramie altcineva alba si al treilea galbena, unul poate ridica doua sute de kilograme, altul poate sta sub apa trei minute. Putem continua cu exemplele la nesfarsit. Suntem foarte diferiti si foarte asemanatori in acelasi timp. Suntem individualitati. Creatorul iubeste bogatia altminteri ne-ar fi facut identici. Lui ii place sa experimenteze, sa descopere cu fiecare fiinta propria-I Creatie. Sa se autodescopere. Toti facem parte din Creatie si nu trebuie sa fim in competitie unii cu altii. Suntem minunati asa diferiti cum suntem. Diversitatea este frumoasa. Cine se crede superior cuiva sa stie ca va fi considerat la randu-i inferior altcuiva. In realitate nimeni nu este superior si nimeni inferior. Componentele din care este facuta o prajitura sunt complet diferite si au gusturi diferite dar impreuna formeaza ceva delicios. Dau o aroma unica. Eu ce cred despre mine? Sunt superior? Sunt inferior? Stric in vreun fel gustul prajiturii sau ii adaug o aroma diferita?
43. Distrugerea accelerata a mediului planetar, deteriorarea conditiilor de viata, desertificarea, topirea calotelor polare, ar trebui sa fie considerate ca o problema individuala a fiecaruia dintre noi. Nu trebuie sa vina nu stiu ce guvern sau organizatie ecologica sa ne spuna ce se intampla, fiecare dintre noi trebuie sa observe si sa participe la o schimbare in bine a situatiei. O schimbare profunda trebuie sa se produca mai intai la nivel individual. Pana cand nu vom intelege fiecare dintre noi ca retetele sociale actuale sunt false si ca duc la extinctia speciei om, nimic bun nu se va petrece la nivel global. O schimbare profunda la nivel social se poate produce numai printr-o schimbare individuala. John Lenon spunea ca daca vrei cu adevarat sa fie pace in lume, atunci pune un afis in propria fereastra si spune asta. Daca doar cochetam cu ideile de ecologie fizica si comportamentala, daca cochetam cu salvarea speciilor si cu reducerea poluarii, atunci avem o buna prezenta mondena dar nimic mai mult si fara nici un efect concret. Schimba-te tu mai intai, daca vrei sa se schimbe ceva. Eu consider distrugerea planetei o problema personala? Ma implic? Ce fac in mod concret? Este important un efort, o actiune cat de mici a fiecaruia dintre noi? Putem schimba ceva printr-o voce comuna, armonioasa si simultana?
44. Societatea actuala este pe punctul de a distruge habitatul nostru cosmic. Poluarea excesiva a dus la schimbari dramatice ale climei prin accentuarea efectului de sera si a distrugerii paturii de ozon care ne protejeaza de radiatiile ucigatoare. Aceste efecte pot deveni cauza opririi practic, a Curentului Golfului si asta inseamna declansarea unei noi glaciatiuni care va pune punct final vietii pe o mare suprafata a pamantului. Civilizatia actuala va inceta sa existe. In cateva zeci de ani putinii supravietuitori se vor intoarce in epoca de piatra. Putem fi chiar o parte dintre noi in situatia asta in viata urmatoare pe Geea. Ne dorim acest viitor? Ce fel de planeta lasam copiilor nostri? Ce fel de planeta ne lasam noua mostenire in existenta urmatoare?
45. Visarea nu inceteaza decat in momentul in care incepi sa traiesti total, sa fii prezent in viata ta, sa fii constient. Visarea este singurul pacat posibil dar este cumplit si se numeste uitare de sine. Visarea nu tine de somnul corpului fizic ci de ceea ce crezi ca este starea de veghe. Identificandu-te cu concepte, dogme si stiluri de viata, inoculandu-te cu tot felul de informatii false si implicit inutile, daunatoare, nu faci decat sa te cufunzi in somnul necunoasterii de sine si sa visezi cai verzi pe peretii propriei vieti, risipind-o. Acest somn profund al umanitatii in ansamblul ei este letal. Induce violente, agresiune, distrugerea omului si a planetei. Maestrul, este ceasul desteptator care risipeste mirajul. Exista si un Maestru Interior? Este el chiar propria fiinta luminoasa pe care o tin ascunsa sub mantia mintii si a corpului? Am ascultat vreodata acea voce micuta care imi spunea cu totul altceva decat primeam prin cele cinci simturi dar pe care am ignorat-o?
46. Religia si religiozitatea sunt lucruri complet diferite. Religia este o institutie, o suma de reguli, dogme si obiceiuri complicate care au ca unic scop inducerea sentimentului de vinovatie. Cand esti vinovat trebuie sa faci cumva sa fii iertat. Religia este psihologia pacatului. Puternic surescitat de sentimentul vinovatiei si de posibilitatea de a ajunge intr-o locatie geografica numita iad, omul plateste ce i se cere si cat i se cere. Si i se cere totul, adica renuntarea la liberul arbitru, la libertatea de a fi in armonie cu el insusi. El trebuie sa traiasca dupa acele reguli si dogme, sa duca o viata intreaga pe umeri povara unei vinovatii inexistente. Religiozitatea este trairea in armonie cu propria existenta, in armonie deplina cu ceilalti oameni si cu celelalte vietuitoare ale planetei. Inseamna respectarea liberului arbitru al celorlalti. Inseamna constiinta propriei existente, a fenomenului minunat al vietii in ansamblul ei. Si inseamna respect profund pentru firea inconjuratoare, pentru planeta careia ii datoram certitudinea de a A FI. Conteaza pe Divinitate si lasa-I libertatea totala de a actiona prin tine. Cu siguranta nu vei gresi. Scanteia Divina din tine este gata sa te imbratiseza cu Lumina si sa te indrume. Eu cum sunt? Ma simt impovarat de vreun pacat comis de Adam si/sau Eva? Chiar nu i-a mai iertat Dumnezeu de-atunci? El este Iubire, Iertare, Bucurie. Au comis ei vreun pacat sau nu? Le-a poruncit Dumnezeu sa nu manance mere? El este Perfectiunea, El nu le putea lua Liberul Arbitru, nu le putea interzice nimic, altminteri el n-ar mai fi Perfect si asta este fals. El este Perfectiune. Si care tata nu-si lasa copii sa manance din pomii propriei livezi? Ar fi fost chiar cinic. Cine este atunci mincinosul? Unde este falsul? Cine are interes sa ascunda Adevarul si de ce? Cine are interes ca oamenii sa poarte povara vinovatiei si de ce? Un om care se simte vinovat poate fi mai usor manipulat? Nu cumva Dumnezeu este chiar Livada din care trebuie sa ne hranim toti?
47. In viata nimic nu este defintiv, nici bucuria nici tristetea. Trairile vin si pleaca pe neasteptate. Sentimentele se schimba. Scala valorica cu care masori aspectele vietii se modifica aproape permanent. Situatiile favorabile si cele mai putin placute, alterneaza cateodata infiorator de lent, alteori halucinant. Starea de sanatate si forma fizica alterneaza cu suferinte mai mari si/sau mai mici. Te simti ca intr-un carusel in care ba esti in pozitia fireasca ba cu capul in jos, ba aplecat spre stanga, ba spre dreapta. Nimic nu este fix, nimic rectiliniu, nimic previzibil. Crezi ca nu poti gasi un punct fix la care sa te raportezi permanent si din aceasta cauza tot ce ti se intampla este surprinzator. Cateodata acest fapt iti displace alteori ii descoperi frumusetea. O vorba cu talc din batrani spune ca Dumnezeu rade cand oamenii isi fac planuri de viitor. Sunt convins ca Bunii si Strabunii, adica Discipolii si Maestrii din vechime stiau cu mult mai mult decat noi. Corpul si mintea traiesc in marginea unei tornade si in acelasi timp simti un alt eu care este chiar ochiul uraganului, o prezenta absoluta, calma, detasata, care priveste vartejul ca pe ceva periferic cu care nu se identifica in nici un fel si de care nu poate fi influentat. Acel Eu este Scanteia Divina? Cat de bine il cunosti? Cat de bine te cunosti?
48. Tot ceea ce posezi te poseda. O mare parte a energiei tale se risipeste in posesiunile tale. Te identifici cu lucrurile tale, ti-ai creat o periferie minerala a fiintei dincolo de cea a mintii si corpului. Cu cat aceasta periferie este mai extinsa cu atat te afli mai departe de centrul fiintei tale. Cu cat te identifici mai mult cu ea cu atat mai departe esti de momentul trezirii. Somnul iti va fi tot mai profund. Nu trebuie sa renunti la tot ce ai si sa te inchizi intr-o chilie. Saracia nu este o optiune. Fii bogat dar nu te lasa posedat de bogatie. Adevarata bogatie este in centrul fiintei tale acolo unde te asteapta Maestrul Interior. Bogatiile exterioare sunt doar unelte, Maestrul este viata insasi, Adevarul Suprem. Cat de aprope sunt de mine insumi? Am zarit macar o clipa Scanteia Divina salasluitoare in inima mea?
49. Dupa ce-am raspuns la toate intrebarile pe care mi le-am pus pana acum, a venit momentul in care mi-am propus sa aflu raspunsul la aceasta: CE SUNT EU?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)